Scopul major urmărit de Trump prin acțiunile din America Latină: ținerea inamicului nr 1 la distanță
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Intervenția militară a SUA în Venezuela, care a dus la capturarea președintelui Nicolas Maduro, marchează un moment istoric: primul atac direct al SUA asupra unei țări sud-americane. Acest eveniment se încadrează însă într-o lungă istorie de intervenții americane în America Latină și Caraibe, desfășurate de-a lungul ultimelor două secole.
Cuprins:
- Atacul SUA asupra Venezuela, o schimbare majoră în politica externă a SUA
- Intervenții anterioare ale SUA în America Latină
- Strategia lui Trump pentru America Latină: protecționism, expansiune, nostalgie imperială și scoaterea Chinei din regiune
- Intervențiile SUA în regiune și în lume au lăsat adesea în urmă instabilitate
Sub pretextul apărării intereselor naționale, zidul de la frontieră, tarifele comerciale și presiunea economică devin instrumente ale unei „noi doctrine Monroe”, menite să reducă influența Chinei în emisfera vestică și să redeseneze echilibrul de putere în Americi.
Atacul SUA asupra Venezuela, o schimbare majoră în politica externă a SUA
La o conferință de presă după capturarea lui Maduro, președintele Donald Trump a declarat: „Dominanța americană în emisfera vestică nu va mai fi pusă la îndoială niciodată”. Cu toate acestea, această acțiune militară directă este o schimbare majoră în politica externă a SUA, potrivit unei analize The Guardian.
Doctrina secretă „Monroe” a lui Trump
Maurício Santoro, profesor de relații internaționale la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro, a explicat: „Atacul semnalează o schimbare importantă în politica externă și de apărare a administrației Trump”.
El a făcut referire la strategia națională de securitate a administrației Trump, publicată cu câteva săptămâni înainte de atac, care promovează o „extindere” a prezenței militare americane în regiune, denumită „corolarul Trump” al doctrinei Monroe din 1823.
Doctrina Monroe, enunțată în 1823, a fost inițial o poziție defensivă împotriva influenței europene în America. Sub Trump, aceasta este transformată într-o strategie ofensivă de dominare a emisferei vestice. Președintele american vede regiunea ca pe un domeniu de controlat, nu doar de protejat.
„Trump, acum în al doilea mandat, reînvie în mod conștient această moștenire - sfera lui Monroe, fortăreața tarifară a lui McKinley, imperiul managerial al lui Roosevelt - dar o reîmpachetează pentru anii 2020.”, subliniază Politico.
Potrivit lui Alan McPherson, profesor de istorie la Universitatea Temple și autor al cărții „O scurtă istorie a intervențiilor SUA în America Latină și Caraibe”, „era imperialismului fățiș – în care SUA obține rezultatele politice dorite în America Latină prin forță militară pură – nu este, evident, de domeniul trecutului”.
Intervenții anterioare ale SUA în America Latină
Intervențiile americane în regiune au fost frecvente de-a lungul istoriei.
Anexarea Texasului de către SUA
Spre exemplu, anexarea Texasului din Mexic în 1845 a condus la războiul mexicano-american și la pierderea a 55% din teritoriul mexican, incluzând statele moderne California, Nevada și Utah.
O istorie lungă a intervențiilor în Cuba
În Cuba, SUA a intervenit în 1898 pentru a sprijini războiul de independență împotriva Spaniei, iar după victorie, a ocupat insula până în 1902, păstrând controlul asupra Golfului Guantánamo. Ulterior, trupele americane au revenit în Cuba în 1906 și 1917. După Revoluția lui Fidel Castro din 1959, CIA a sprijinit invazia Bay of Pigs în 1961, o încercare eșuată de a declanșa o revoltă împotriva lui Castro.
SUA au controlat o perioadă lungă finanțele și instituțiile-cheie din Haiti
În Haiti, SUA a intervenit în 1915 sub pretextul de a „stabiliza” țara, controlând finanțele și instituțiile-cheie până în 1934. Mai târziu, CIA a susținut regimul dictatorului François „Papa Doc” Duvalier pentru a contracara influența revoluției cubaneze.
Capturarea dictatorului Manuel Noriega în Panama
În Panama, în 1989, SUA a desfășurat o invazie pentru a-l captura pe dictatorul Manuel Noriega, acuzat de trafic de droguri. Atacul a provocat moartea a sute de civili și soldați panamezi, iar SUA l-a instalat președinte pe Guillermo Endara, declarat câștigător al alegerilor.
Noriega a stat în Miami aproape doi ani, așteptând procesul care a început pe 6 septembrie 1991. Martorii au venit și au plecat: majoritatea susțineau că au fost prezenți în momentul în care Noriega primea bani din traficul de droguri sau când dădea ordine care încălcau legea. Pe 9 aprilie 1992 juriul l-a găsit vinovat de opt capete de acuzare, printre care trafic de droguri, crimă organizată și conspirație. Două luni mai târziu, judecătorul l-a condamnat la 40 de ani de închisoare, pedeapsă care a fost apoi redusă la 30 de ani și, în final, la 17 ani.
Strategia lui Trump pentru America Latină: protecționism, expansiune, nostalgie imperială și scoaterea Chinei din regiune
Statele Unite ale Americii își schimbă strategia globală sub președinția lui Donald Trump, reorientându-se către emisfera vestică. Această abordare marchează o revenire la doctrina Monroe și politicile expansioniste ale președinților McKinley și Theodore Roosevelt, adaptate pentru secolul al XXI-lea.
Potrivit unei analize publicate de cunoscuta revistă Politico, Trump încearcă să redefinească rolul SUA în America Latină și Caraibe și Venezuela a devenit terenul de testare pentru această nouă abordare.
Strategia lui Trump combină protecționismul economic cu aspirațiile teritoriale, într-o manieră similară cu cea a președintelui McKinley la sfârșitul secolului al XIX-lea. Zidul și tarifele sunt prezentate ca măsuri de protecție, dar servesc și ca bază pentru o posibilă expansiune viitoare.
Excluderea influenței chineze din emisfera vestică, principalul scop al lui Trump
Noua doctrină Monroe a lui Trump vizează în special excluderea influenței chineze din emisfera vestică. Președintele american folosește sancțiuni economice, presiuni tarifare și demonstrații de forță navală pentru a contracara prezența Chinei în țări precum Argentina, Brazilia, Peru și Venezuela.
„Acest Monroeism accelerat nu este despre rezistența la interferența străină; este despre expulzarea prezenței străine în întregime”, subliniază articolul.
„Ceea ce-i unește pe Monroe, McKinley și Trump este acel instinct american recurent de construire a ordinii - mai întâi teritorial, apoi industrial, acum digital. Monroe a trasat perimetrul. McKinley l-a umplut. Roosevelt l-a pus în mișcare. Un secol mai târziu, Trump îl revendică.”, concluzionează Politico.
Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, iar Trump vrea să scoată țara din sfera de influență chineză și să reducă prezența Beijingului în „curtea geopolitică” a SUA, explică și expertul în politica americană Philipp Adorf, de la Universitatea din Bonn, pentru Blick.
Rămâne de văzut cum vor reacționa aliații lui Maduro, China și Rusia. Potrivit lui Adorf, aceste puteri mari vor evita implicarea militară directă. „Rusia este prinsă în războiul din Ucraina, iar China acționează cu prudență.” Totuși, atacul ar putea transmite un mesaj clar Beijingului: Occidentul nu recunoaște suveranitatea statelor și se bazează pe dreptul celui mai puternic. Acest lucru ar putea încuraja China în abordarea față de Taiwan.
Libertatea a scris pe larg despre Cum a devenit China o putere militară de top în doar zece ani. Supremația strategică a Occidentului, pusă în pericol.
Imagine cu caracter reprezentativ. Foto: Profimedia Images
Intervențiile SUA în regiune și în lume au lăsat adesea în urmă instabilitate
Intervențiile SUA în regiune, deși deseori justificate prin obiective democratice, au lăsat adesea în urmă instabilitate. Profesorul McPherson subliniază că este „foarte rar” ca astfel de acțiuni să fie urmate de „pace, liniște, stabilitate și democrație”.
În cazul Venezuelei, Trump a declarat că țara va fi „condusă” de SUA până când „va avea loc o tranziție adecvată”. Rămâne de văzut ce impact va avea această intervenție asupra viitorului țării sud-americane, dar istoria sugerează că problemele pe termen lung sunt dificil de evitat.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
