Nicolae Mustea (65 de ani) deţine titlul de singurul salvamonist care a ajuns să iasă la pensie. A făcut asta pe 19 iunie. A primit şi decizia de ieşire la pensie, pe care o consideră ca o condamnare, şi îi spune „sentinţă de ieşire la pensie”. Asta pentru că s-a pensionat cu multe boli profesionale, după o viață în care a salvat sute de vieți. După o viață de muncă, a primit 1.400 de lei. Spune că nu îi ajung banii şi că va trebui să supravieţuiască.
“Este foarte puţin. Nu poţi să mai faci salvare în munţi după 55 de ani, e demonstrat medical. Eu cumva am tras de mine, am reuşit, asta cu multe sacrificii. Nu e corect pentru mine, pentru cei care practică meseria asta”, ne spune Nicolae Mustea.
Profesia de salvamontist a fost reglementată în 2003, prin HG, dar nici în ziua de azi nu există norme de aplicare.
„De aceea, sunt pensionar la 65 de ani, iar în Europa pensionarea se produce la 55 – 58 de ani, cel târziu. Randamentul nu mai este același, chiar dacă dispui de o foarte mare tehnică. Nu mai poți fugi în rând cu colegii”, afirmă salvamontistul.
Ignoraţi
Sabin Cornoiu, directorul Salvamont România, spune că salvamoniştii au o viaţă grea pentru că sunt prea puţini pentru a fi băgaţi în seamă de guvernanţi şi de parlamentari. Acum sunt în jur de 800 de salvamontişti în România, dintre care 230 sunt profesionişti. Ceilalți sunt voluntari. Printre aceştia din urmă se numără acum şi Nicolae Mustea. Meseriaşii din acest domeniu nu ajung la pensie pentru că nu rezistă fizic după 55 de ani decât rar, şi nici salariile nu sunt foarte mari, aşa că după 40 de ani, cei mai mulţi fac altceva. Un salariu de salvator montan este în jur de 2.500 de lei.
Mustea spune că nu a putut sta departe de colegi şi că îi mai ajută când poate. Voluntarii din Salvamont nu primesc bani, în schimb au mici beneficii, cum ar fi indemnzaţia de hrană sau, printre altele, automobil de serviciu.
“Noi suntem aşa, de spectacol. Suntem buni de arătat cum intervenim şi salvăm pe cineva. În rest, suntem ai nimănui”, spune resemnat Nicolae Mustea.
Cum se ajunge salvamontist
Proaspătul pensionar ne explică faptul că este nevoie de doi ani de pregătire şi de teste pentru a putea intra în Salvamont. Însă adevăratul test se dă la o intervenţie. „Dacă nu faci faţă atunci, e clar că ai picat examenul”, spune acesta.
Viaţă de salvomontist
Cum decurge viaţa personală a unui salvator montan?
“Noi nu avem viaţă de familie. Ori suntem părăsiţi, ori rămânem burlaci. Sunt la a treia căsătorie. Am socotit că am lipsit opt ani de acasă la intervenţii. Când sună alarma, am plecat. Odată eram la nunta unui coleg şi a sunat. Au plecat colegii mirelui şi când a văzut mirele asta a zis că pleacă şi el, ca să fie alături de ei, că oricum nunta s-a dus dracului”, face haz de necaz Nicolae Mustea.
Vieţi salvate
Când este întrebat despre numărul vieţilor salvate, Mustea spune că el poate număra doar intervenţiile împreună cu alţi colegi, pentru că un salvamontist salvează o viaţă în echipă.
„Întotdeauna am spus: Salvamont există doar de la doi oameni în sus. Unul singur, ești un om care constată și nu poate face mai nimic. Dacă ești doar tu cu un accidentat, nu poți face altceva decât să-ți chemi colegii în ajutor. Fără echipă, nu funcționează”, explică Nicolae Mustea.
Recunoştinţă
În afară de “recunoştinţa” de a avea o pensie “mare” de 1.400 de lei, Nicolae Mustea nu a primit nici o decoraţie din România. Pentru că a salvat doi turişti polonezi a fost decorat, în schimb, în Polonia, unde are şi beneficii pentru a trăi acolo. Dar el spune că este român. Un salvamontist român de care legile nu au grijă, aşa cum a avut el grijă 40 de ani de turiştii aflaţi în dificultate pe munte.
EXCLUSIV. Lora plătește prețul celebrității după 13 ani în industria muzicală. „Am o boală nervoasă”
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro