Povestea zilei muncii, de la dictatura lui Carol al II-lea, la dictatura comunistă. Fotografia de la defilarea de 1 mai 1939, falsificată de Ceaușescu

În 1939 era deja o modă ca la întrunirile muncitoreşti din Germania nazistă şi Italia fascistă să fie proslăviți conducătorii. În acest context, Mihai Ralea – un gânditor român de marca, care a reușit să cadă în picioare și în dictatura carlistă și în cea comunistă – a dispus sărbătorirea zilei de 1 Mai 1939 în cadru festiv, pentru a-i arăta Suve­ranului devotamentul lucrătorilor industriali faţă de noul regim. Carol al II-lea tocmai desființase sindicatele pentru a le înlocui cu „breslele de lucrători”, organizaţii de orientare fascistă prin care se realiza controlul muncitorilor.

Aşadar, de de 1 Mai, „ziua muncii”, a fost convocat primul congres naţional al nou-înfiinţatelor bresle la Bucureşti. La sfârşitul evenimentului s-a organizat o paradă prin faţa Palatului Regal, unde muncitorii trebuiau să-l salute fascist pe Carol al II-lea.

Cultul personalității, dus la paroxism

Ulterior, sărbătoare muncitorească de 1 mai a fost preluată de sovietici și promovată ca sărbătoare comunistă. În această variantă a fost preluată și la noi, după 1945.

Mai mult, regimul lui Ceaușescu a simțit că trebuie să întindă coarda și a măsluit o fotografie făcută pe 1 mai 1939, în care au înghesuit chipurile familiei prezidențiale. ”Comuniștii au indus astfel ideea că ei au organizat defilarea și că Nicolea și Elena Ceaușescu se aflau în mulțime pentru că se numărau printre organizatori, lucru absolut fals”, a spus istoricul Dan Falcan.

Recomandări

Ce i-a spus exact Zelenski lui Trump, în cele 15 minute cât au vorbit doar ei doi la Vatican

Sărbătoarea a apărut în urma unei confruntări sângeroase dintre muncitori și poliție, în SUA

La 1 Mai 1886, în Statele Unite, în Chicago, a avut loc o confruntare tragică între muncitori și poliție. Manifestanții cereau legiferarea zilei de lucru de 8 ore și a săptămânii de lucru de 6 zile. Din păcate, în acele confruntări au decedat mai mulți protestatari și polițiști. În anul 1889, social-democrații afiliați la Internațională a ll-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor.

”În România se sărbătorea 1 Mai chiar și înainte de primul război mondial, dar prin serbări câmpenești, adaptate cumva spiritului românesc. Din cauză că sovieticii au încercat să monopolizeze sărbătoarea, în Statele Unite ziua muncii a fost mutată în ultimul weekend al verii”, a mai spus istoricul Dan Falcan.

Urmărește-ne pe Google News