Prințul Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a murit la 99 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ducele de Edinburgh, prințul Philip, a încetat din viață vineri, la trei săptămâni după ce a fost externat din spital. Anunțul, scrie BBC, a fost făcut de Palatul Buckingham.
Cuprins:
„Cu mare durere, Majestatea Sa Regina a anunțat moartea iubitului său soț, prințul Filip, ducele de Edinburgh. Înălțimea sa a murit liniștit în această dimineață, la Castelul Windsor”, a anunțat mesajul Palatului Buckingham, vineri după-amiază.
UPDATE: Mesajul transmis de Casa Regală a României
„Majestatea Sa Custodele Coroanei și ASR Principele Consort, alături de întreaga Familie Regală, au aflat cu nespusă tristețe vestea trecerii la cele veșnice a Alteței Sale Regale Principele Philip, ducele de Edinburgh”, a transmis Casa Regală a României.
Citeşte și: Prințul Philip a copilărit împreună cu regele Mihai. Erau veri și petreceau vacanțele împreună
UPDATE: Operațiunea Forth Bridge - familia regală a Marii Britanii are un protocol stabilit clar pentru funeraliile prințului Philip.
Care sunt planul și ce urmează în Marea Britanie
Prinţul Philip fusese externat pe 16 martie, la o lună după ce fusese spitalizat la Londra pentru tratarea unei infecţii şi după ce a suferit o intervenţie chirurgicală cardiacă.
Ducele de Edinburgh s-a întors, la momentul respectiv, la Castelul Windsor, unde locuia alături de soția sa, regina Elisabeta a II-a, în vârstă de 94 de ani.
Prințul, care ar fi împlinit 100 de ani în iunie, fusese internat pe 16 februarie într-un spital privat din Londra, King Edward VII, ca „măsură de precauție”.
La 1 martie, el a fost transferat la Spitalul Sf. Bartolomeu, tot în Londra, unde medicii au continuat să-l trateze pentru o infecție.
Tot atunci, el a suportat cu succes o intervenţie chirurgicală realizată pentru a trata o problemă cardiacă preexistentă.
Prinţul Philip, care a fost văzut rareori în public după ce a renunţat la angajamentele sale oficiale în august 2017, a fost spitalizat şi la sfârşitul anului 2019.
Fost ofiţer în Marina britanică, prinţul Philip a mai fost spitalizat de câteva ori în ultimul deceniu, inclusiv din cauza unei infecţii renale în 2017 şi pentru o intervenţie chirurgicală ce a vizat înlocuirea articulaţiei şoldului.
99 de ani de istorie
Philip a fost prinț al Greciei și al Danemarcei, însă a renunțat la acest titluri, în 1947, înainte de căsătoria cu regina Elisabeta a II-a și l-a adoptat pe cel al bunicilor materni, Mountbatten, devenind cunoscut drept locotenentul Filip Mountbatten.
În dimineața nunții, el a fost numit duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron Greenwich, suverana l-a numit prinț al Regatului Unit în 1957, iar în 2011 i s-a acordat și titlul de lord-mare amiral, cu ocazia împlinirii a 90 de ani.
Prințul consort s-a născut în vila Mon Repos din insula grecească Corfu, la 10 iunie 1921, ca singurul fiu, al cincilea și cel mai mic copil al prințului Andrei al Greciei și Danemarcei și al soției acestuia, prințesa Alice de Battenberg.
El a copilărit în Franța, într-o suburbie a Parisului, într-o casă împrumutată de la mătușa sa, prințesa Marie Bonaparte, după ce tatăl lui a fost expulzat pe viață de un tribunal revoluționar din Grecia, iar unchiul său, regele Constantin I al Greciei, a fost forțat să abdice.
Deși atât Filip, cât și tatăl său s-au născut în Grecia, Filip considera că „nu are sânge grecesc și nu vorbea greaca”. În 1992, Filip a afirmat că el „poate înțelege o parte” din această limbă, dar se considera scandinav, în particular danez, și vorbea fluent engleza, germana și franceza.
A copilărit în Paris
Filip a fost educat la o școală americană din Paris. În 1928 a fost trimis în Marea Britanie, unde a urmat școala Cheam și a locuit cu bunica maternă și cu unchiul său George Mountbatten, marchiz de Milford Haven la Lynden Manor în Bray, Berkshire.
În 1933, Filip a fost trimis la Schule Schloss Salem din Germania, care aparținea cumnatului său, Berthold, Margraf de Baden. După două semestre la Salem, Filip s-a mutat la Gordonstoun, în Scoția.
După ce a părăsit Gordonstoun în 1939, prințul Filip a intrat în Marina Regală, absolvind anul următor Colegiul Marinei Regale Dartmouth.
Filip a petrecut patru luni pe cuirasatul Ramillies, protejând convoaiele forței expediționare australiene în Oceanul Indian, urmat de staționări mai scurte pe navele Kent și Shropshire. După invazia Greciei de către Italia din octombrie 1940, el a fost transferat din Oceanul Indian pe vasul Valiant din flota din Marea Mediterană.
El a fost implicat în bătălia Cretei și a fost menționat pentru serviciile sale în timpul bătăliei de la Cape Matapan.
A fost promovat sublocotenent după o serie de cursuri la Portsmouth. În iunie 1942 a fost numit pe distrugătorul Wallace, care a fost implicat în sarcini de escortare a convoiului pe coasta de est a Marii Britanii. La 16 iulie 1942 a devenit locotenent.
În octombrie același an, la doar 21 de ani, a devenit primul locotenent al distrugătorului Wallace și unul dintre cei mai tineri primi locotenenți ai Marinei Regale.
A cunoscut-o pe regina Elisabeta a II-a în 1939
În timpul invaziei Siciliei în iulie 1943, în funcția de comandant secund al HMS Wallace, el a salvat nava de un atac de noapte al unui bombardier. În 1944 a fost mutat pe un alt distrugător, HMS Whelp.
A fost prezent în Golful Tokyo când a fost semnată capitularea Japoniei. În ianuarie 1946, Filip s-a întors în Marea Britanie pe Whelp și a devenit instructor pe HMS Royal Arthur.
În 1939, a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soție, Elisabeta. Regele George al VI-lea și regina Elisabeta au vizitat colegiul naval din Dartmouth.
În timpul vizitei, regina și contele Mountbatten i-au cerut lui Filip să le escorteze pe cele două fete ale regelui, Elisabeta și Margareta, cu care Filip era verișor de gradul trei prin regina Victoria și verișor de gradul doi prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei.
Elisabeta s-a îndrăgostit de Filip și au început să-și scrie scrisori. Șapte ani mai târziu, Filip și-a făcut curaj și a cerut mâna Elisabetei. Deși regele a acceptat, nu i-a lăsat să se căsătorească până când fiica lui nu a împlinit 21 de ani.
Filip a adoptat numele Mountbatten din familia mamei lui, devenind cunoscut drept locotenentul Filip Mountbatten, iar logodna a fost anunțată public la 10 iulie 1947.
Între timp, Filip a renunțat la titlurile sale grecești și daneze, s-a convertit la anglicanism, devenind subiect britanic naturalizat. În dimineața nunții, el a primit titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron Greenwich.
Nunta, urmărită de 200 de milioane de oameni
Filip și Elisabeta s-au căsătorit printr-o ceremonie la Westminster Abbey, înregistrată și difuzată de radio BBC la 200 milioane de oameni din întreaga lume.
La nuntă nu au avut voie să participe rudele germane ale ducelui, printre care și cele trei surori ale lui, care erau căsătorite cu prinți germani, pentru că Marea Britanie tocmai ieșise din războiul cu Germania.
După căsătorie, ducele și ducesa de Edinburgh și-au stabilit reședința la Casa Clarence. Acolo s-au născut primii lor doi copii: prințul Charles, în 1948, și prințesa Ana, în 1950.
Filip a fost dornic să-și continue cariera navală, deși era conștient că rolul viitor al soției sale ca regină va eclipsa ambițiile sale. După luna de miere, Filip s-a întors în marină, unde a fost promovat comandant.
Regele fiind bolnav, prințesa Elisabeta și ducele de Edinburgh au fost numiți în Consiliul Privat la 4 noiembrie 1951.
La sfârșitul lunii ianuarie anul următor, Filip și soția sa au făcut un tur al Commonwealth-ului. La 6 februarie 1952, când se aflau în Kenya, tatăl Elisabetei a murit, iar ea i-a urmat la tron. Filip a fost cel care i-a dat vestea Elisabetei și cuplul s-a întors imediat în Marea Britanie.
Ca soț al reginei, Filip și-a susținut soția în noile sale îndatoriri de suveran, însoțind-o la ceremonii cum ar fi deschiderea parlamentului în diferite țări, cine de stat și tururi în străinătate.
În calitatea sa de președinte al Comisiei Încoronării, el a fost primul membru al familiei regale care a zburat cu un elicopter, vizitând trupele care urmau să ia parte la ceremonie.
Fotografii: Hepta
