Puținii localnici care mai au teren acolo țin cu dinții de el, în speranța că vor avea ce să lase moștenire copiilor și nepoților. Dar tinerii nu sunt interesați de așa ceva, pentru că mulți au plecat afară, la muncă, iar bătrânii nu fac decât să amâne inevitabilul.
„Deși profită cât se poate de mult de pe urma acestor terenuri, nu prea au făcut locuri de muncă pentru localnici. Ei fiind foarte bine dezvoltați lucrează totul mecanizat și pentru comuna Gura Padinii nu s-au creat decât maximum 10 locuri de muncă”, a declarat pentru Libertatea viceprimarul comunei, Florian Popa.
De la „fertilitate” la „fertilidad”
::placeholdeR–>
Potrivit lui, terenul care există în terasă, mai la nord de localitate, adică restul de 1.000 de hectare, se împart între localnici și alți investitori străini. „Majoritatea terenurilor sunt date în arendă către străini, iar proprietarii își iau și ei o parte din recoltă, pentru că nu îl mai pot munci. În schimbul concesionării, le dau 1.000 de kilograme de grâu sau porumb la hectar. Tinerii au plecat pentru că tot ce reprezenta industrie a fost distrus. Acolo, în orașul Corabia, lucrau mai bine de 700 de persoane, dar la ora acuală orașul e mort”, spune Florian Popa.
Cei care și-au vândut terenurile le-au dat la preț de nimic, spune viceprimarul, pentru că acum doi ani valorau undeva la 6.000 de lei, dar italienii care au venit în comună le-au oferit 10.000 de lei, așa că le-au vândut.
Locuri de muncă, coșmarul unei nopți de vară
Șomajul se află la el acasă aici și este în concubinaj cu traiul de subzistență, pentru că oamenii din localitate mai supraviețuiesc din pensii, câteva locuri de muncă și ce mai trimit tinerii care au luat calea străinătății. În localitate mai există locuri de muncă, dar cât să le numeri pe degetele de la ambele mâini, asta în condițiile în care ai câteva degete tăiate.
Există un bar, o sală de nunți și un parc de agrement, unde localnicii au și o piscină. Cam acestea sunt locurile de muncă din comună. Pe lângă acestea, mai sunt câteva care aparțin străinilor.
Minunea „omorâtă” de oameni
Și pentru că se află într-o zonă a Dunării, unde cândva exista balta Poteru, Dumnezeu le-a dat norocul, dar nu li l-a și băgat în traistă. În perioada 2005-2006, după ploile care au făcut ravagii în întreaga țară, nivelul apei a crescut din nou foarte mult, iar balta care odată dispăruse a reapărut cu un potențial de pește înzecit.
„Tot ce a existat teren al fostului IAS Corabia a fost concesionat către o firmă spaniolă cu un sediu în Brașov. Ei s-au dezvoltat foarte bine, dar acest lucru l-am fi putut face și noi. Străinii din localitate au peste 3.000 de hectare. 3.000 de hectare, cât este lunca Dunării, ei le au pe toate. Acela este cel mai fertil pământ din zonă”, a mai spus viceprimarul.
Potrivit lui, s-a creat o breșă la baltă, în dreptul orașului Corabia, și totul s-a dus. „Noi nu credeam că o asemenea baltă se poate deseca așa repede, pentru că, dacă se păstra aceasta, România ar fi fost alimentată cu pește în procent de 25% din capacitatea de consum”, spune Florian Popa.
Așa că, din anumite interese, românii au ratat ocazia de a mânca și pește sănătos, de o calitate ridicată, provenit din propria țară.