VIDEO EXCLUSIV. Sala celor 2.400 de morți părăsiți de familii în Crematoriul Vitan: 3,6 tone de cenușă umană pe care nu o plânge nimeni. Cum decurge o incinerare

Un filosof  a fost întrebat, la un moment dat, dacă există lumea de dincolo. Răspunsul: ”Eu sunt ateu, dar nu am putut să nu observ că așa cum cei vii provin dintre cei morți – și cei morți provin dintre cei vii”. Conform rațiunii comune, nu numai că lumea de dincolo ar exista, dar chiar are legături cu lumea de aici. Probabil că acesta ar fi motivul pentru care aprindem lumânări în memoria rudelor decedate.

În fine, în Crematoriul Uman Vitan Bârzești din București există o ”Sală comună”, unde sunt depuse urnele cu cenușa celor incinerați, pentru a fi ridicate de rude și duse apoi la locurile lor de veci, fie în cimitir, fie în „columbarul” crematoriului. În această sală sunt acum 2.400 de urne abandonate de familii, de zeci de ani. Unele chiar din 1994, când a fost dat în folosință acest crematoriu. O urnă conține aproxiamtiv 1,5 kilograme de pulbere umană – ceea ce însemană că sala conține în total 3.600 de kilograme de cenușă umană pe care nu o plânge nimeni.

Oficial, nu se poate face nimic în asemenea cazuri. Instituția, subordonată primăriai Capitalei, trebuie să aștepte ca urnele să fie ridicate de aparținători. Altfel, acești decedați, pe urnele cărora nu apar nume, ci doar un număr de dosar, vor sta în sala de așteptare cât timp va exista Crematoriul. Conducerea istituției roagă, pe acestă cale, rudele celor abandonați aici să vină să îi ia.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

În mod normal, după incinerare, aparținătorii ridică urna și o duc fie în cimitir, pentru înhumare, fie închiriază o nișă în ”Columbarul” cematoriului, un fel de cimitir special al celor incinați.

Există și o poveste de dragoste din Crematoriu

În columbar se află și nișa Zoei, fiica Elenei și a lui Nicolae  Ceaușescu. Cu un sfert de oră înainte de deces, în noiembrie 2006, Zoe i-a cerut soțului ei, Mircea Oprean, să o incinereze, apoi i-a dictat o poezie: “Şi cum te visam/Un gând îmi spuse/În somn/Că şi tu mă visezi/Dar atât de adânc/Încât la trezire/Nu ştiu dacă/De fapt/Eu nu exist decât/În visul tău”.

Trupul neînsuflețit a fost incinerat, apoi urna a fost depusă în nișa pe care scrie și astăzi ”Zoe”. Doar că Zoe nu mai este acolo.

“Ea a cerut să fie incinerată. Eu vreau să fiu înhumat. Am decis împreună ca urna cu cenuşa ei să o iau acasă, să fim împreună mereu. Iar când eu voi muri, lângă mine va fi pusă în mormânt şi urna. Vom fi împreună şi dincolo de moarte”, ne-a spus Mircea Oprean (foto).

Decedatului i se pune melodia preferată la Sala de ceremonii

Incinerarea începe în sala de priveghi, unde decedatul este depus pe o masă din beton, iar rudele îi aprind lumânări și stau la priveghi.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Urmează ridicare decedatului, cu un lift special, în Sala de ceremonii, unde preotul adus de familie îi spune predica și, cel mai des, i se pune mortului ”ultima melodie”, respectiv muzica pe care acesta a îndrăgit-o cel mai mult în timpul vieții.

Caz concret: Dan Spătaru, ”Să cântăm, chitarea mea”. Sau: ”Hai acasă puișor”, de Dorina Drăghici.

Când nu există melodie preferată sau preot, se pune muzică simfonică.

Urmează coborârea la secția de cuptoare, unde decedatul este pus pe un căruț metallic și băgat în cuptor. Ulterior, rămășițele sunt verificate cu un magnet puternic, pentru a se scoate obiectele metalice: catarame, nasturi metalici etc. Cenușa se bagă în urnă și se trece în Sala comună de unde este ridicată de rude.

Taxa de incinerare este de 605,49 lei, la care se adaugă încărcat/descărcat sicriu și cruce, 44,07 lei, și depunere la capelă grad I, 167,80 lei. Incinerarea este de aproxiamtiv două ori mai ieftină decât înhumarea.

Citeşte și: Ce trebuie să știi despre incinerarea umană

Incinerarea se practică de mii de ani

Incinerarea este o practică străveche pe teritoriul României. Din preistorie până la apariția creștinismului sunt cunoscute în țara noastră adevărate cimitire de urne funerare care conțin cenușa celor decedați și incinerați. Creștinismul a dezavuat acestă practică, care a fost interzisă în Evul Mediu.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

După Primul Război Mondial, ea a fost reluată. În acest moment, incinerarea reprezintă 36% dintre practicile funerare din Europa.

În România,  primul crematoriu, ”Cenușa”, a fost inaugurat la București în 1928, iar în 1994 a fost inaugurat Crematoriul Vitan Bârzești.

Urmărește-ne pe Google News