Unul dintre suspecții din cazul furtului coifului de la Coțofenești refuză o înțelegere. Ce înseamnă asta pentru proces
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Procesul furtului coifului de aur de la Coţofeneşti şi al celor trei brăţări dacice, din Muzeul Drents, care a început marți, 7 aprilie, a luat o întorsătură neașteptată, după ce unul dintre cei trei principali suspecți a refuzat să încheie un acord cu Parchetul.
Cuprins:
Unul dintre suspecți refuză încheierea unui acord cu procurorii
Avocații săi au confirmat pentru RTL că acesta neagă implicarea sa directă în jaful din noaptea de 25 ianuarie 2025, ceea ce complică desfășurarea procesului. Deși ceilalți doi suspecți principali, Douglas W. (37 de ani) și Jan B. (21 de ani), au acceptat să coopereze cu autoritățile și să-și recunoască implicarea, Bernhard Z. (35 de ani) a respins această opțiune. Bărbatul susține că nu a participat la jaful de la muzeu.
Parchetul a anunțat la data de 2 aprilie că artefactele furate – coiful de aur de la Cotofenesti și două dintre cele trei brățări dacice – au fost recuperate cu ajutorul suspecților. Una dintre brățări lipsește în continuare.
Valoarea totală a acestor piese istorice este estimată la 5,7 milioane de euro, bani care au fost plătiți către România de asiguratorul artefactelor, ulterior acesta primind suma de la Guvernul Olandei. Totuși, una dintre brățări lipsește în continuare.
Anchetatorii au dovezi importante împotriva lui Bernhard
Bernhard Z. a fost arestat la doar patru zile după jaful din Assen, de la Muzeul Drents. Potrivit dosarului, probe ADN ale acestuia au fost descoperite pe haine aruncate într-un tomberon din apropierea muzeului.
De asemenea, pe haine s-au găsit și fragmente de sticlă provenite de la vitrinele sparte. În plus, ancheta a arătat că bărbatul ar fi cumpărat îmbrăcăminte și o geantă sport, care au fost utilizate în timpul furtului. Ca posibilă linie de apărare, acesta ar putea susține că a fost implicat doar în pregătirea jafului, dar nu și în execuția sa.
Conform imaginilor de pe camerele de supraveghere, trei persoane au pătruns cu forța în muzeu în noaptea de 25 ianuarie 2025, folosind explozibili pentru a sparge o ușă de acces. În doar câteva minute, aceștia au distrus mai multe vitrine și au furat artefactele, inclusiv coiful de aur de la Coțofenești, vechi de peste 2.500 de ani.
Consecințele refuzului
Cu toate că implicarea celorlalți doi suspecți a fost deja confirmată prin acordurile încheiate cu Parchetul, refuzul lui Bernhard Z. de a coopera schimbă cursul procesului. Instanța din Assen a alocat trei zile pentru audierea cazului, în cadrul căruia probele împotriva acestuia vor fi analizate în detaliu.
„Tot ce putem spune despre înțelegerile făcute va fi prezentat în instanță”, a declarat un purtător de cuvânt al Parchetului pentru RTL.
Investigațiile au scos la lumină lacune în sistemul de securitate al Muzeului Drents. Vitrinele în care erau expuse artefactele nu erau rezistente la efracție, iar unele măsuri de securitate recomandate nu au fost implementate. Aceste neglijențe ar fi facilitat jaful de proporții.
În ciuda recuperării parțiale a obiectelor, procesul continuă să fie unul complex, iar instanța trebuie să stabilească dacă Bernhard Z. a avut un rol direct sau indirect în comiterea furtului. Rămâne de văzut dacă refuzul său de a coopera va influența pedeapsa finală.
Acord între procurori și suspecți
Recuperarea pieselor furate a fost posibilă printr-un „procesafspraak” – un acord juridic olandez între procuratură și, se pare, o parte dintre suspecți. Acest mecanism, explică Laura Peters - conferenţiar universitar de drept penal la Universitatea din Groningen, permite negocierea unor beneficii, cum ar fi reducerea pedepsei, în schimbul unei contribuții din partea suspectului.
„Astfel de acorduri sunt valabile doar dacă sunt aprobate de judecător. Procuratura poate cere o pedeapsă mai mică sau poate trata anumite infracțiuni mai puțin sever”, a explicat conferenţiarul universitar pentru publicația RTV Drenthe.
Introduse oficial în 2021 după o serie de tentative eșuate în 2019, aceste acorduri (procesafspraken) au fost validate de Înalta Curte a Olandei în 2022, sub condiții stricte.
