INTERVIU. Andrei Borțun, organizator Romanian Design Week: „Dacă ne va păsa de București, ne va păsa și de cine îl conduce, și de ce se dărâmă sau construiește”

Ajuns la cea de-a XII-a ediție, festivalul propune o expoziție cu peste 200 de proiecte din 6 categorii diferite: de la design interior la arhitectură, modă, ilustrație, design grafic și design de produs, dar și peste alte 100 de evenimente conexe, de la lansări și petreceri la instalații imersive. 

Am stat de vorbă cu Andrei Borțun, CEO The Institute și organizatorul festivalului, despre toate schimbările pe care RDW le aduce în Capitală, dar și rolul unui astfel de eveniment în dezvoltarea unui oraș și al societății, în general.

Romanian Design Week 2024 – tema ediției și ce se întâmplă mai exact

Tema festivalului din acest an este „Unlock The City.” Publicul va putea vizita RDW Exhibition, unde va găsi cele mai vizionare proiecte de arhitectură, design, modă sau ilustrație, dar și RDW Young Design, care prezintă cele mai proaspete minți creative, după cum subliniază Borțun. Mare parte din resurse sunt alocate și conținutului relevant internațional, iar secțiunea RDW Flags prezintă cele mai relevante proiecte din mai multe țări europene, în timp ce RDW Concept Store adună obiecte realizate atât de designeri români, cât și internaționali.

Recomandări

La aproape 20 de ani de la trecerea la „leul greu”, românii încă vorbesc în „milioane”. Specialist: „La francezi a durat mai mult decât la noi trecerea la noul franc”

RDW Design GO! este aliat al eventului în această perioadă și adună, după cum zice organizatorul festivalului, peste 130 de organizații prezente care vor dezvolta în oraș expoziții, petreceri, târguri, conferințe, tururi ghidate sau lansări de produse. „RDW este suma unor expoziții, evenimente, instalații, conferințe sau petreceri, toate având ca numitor comun designul (de produs, grafic, vestimentar) sau arhitectura. Se numește festival și pentru a transmite publicului larg mesajul că este un proiect deschis, și nu unul care se adresează specialiștilor, pasionaților sau cunoscătorilor”, explică Andrei Borțun.

„CINA, poate, la cel mai valoros kilometru pătrat al României”

– Libertatea: Cum crezi că a schimbat RDW Bucureștiul și interacțiunea oamenilor cu orașul?
– Andrei Borțun: Bucureștiul este atât de mare și de divers, încât este greu de schimbat. Dar pot să cred că, în acești ani, câteva sute de mii de vizitatori ai RDW au întredeschis ușa către un univers de preocupări ignorat până de curând. 

Publicul tânăr a început să sesizeze în jurul său, zi de zi, ce e util și ce nu, ce este frumos sau urât, ce este inteligent realizat sau inutil. Când spun „în jurul său, zi de zi”, mă refer la intervenții ale administrației în orașe, în mediul în care lucrăm sau trăim, și la calitatea vieții, în general.

Recomandări

O dronă rusească a intrat în spațiul aerian al României: două aeronave F-16 au fost ridicate de la sol. „Probabilitate de impact” lângă Periprava

Prin experiența și formatul RDW Design GO!, în fiecare an, niște zeci de mii de oameni descoperă cartiere superbe ale Bucureștiului, mergând pe jos de la o locație la alta, prin zonele Dorobanți, Icoanei, Cișmigiu sau Floreasca, descoperă inițiative extraordinare, cum ar fi proiectul Nod Makerspace, sau capătă curajul de a intra în curțile sau clădirile universităților vocațional-creative din oraș.

– Dar publicul, cum îl vezi schimbat de-a lungul anilor? 
– Credem că acești oameni se uită cu un ochi (mai) critic la cum este exploatat și conservat patrimoniul Bucureștiului, la ce se face abuziv în oraș și cum anume asta îl afectează imediat sau pe termen foarte lung.  

– Anul ăsta, RDW se întâmplă la CINA, clădire istorică din Capitală, lăsată în paragină. Povestește-mi cum ai reușit să ții eventul aici și să readuci la viață acest spațiu?
– Noi am mai produs în această locație, în 2019, o ediție a DIPLOMA Show și a proiectului BINAR. Între timp, clădirea a trecut printr-un proces de reconsolidare și avem acces la un spațiu mult mai mare decât acum ceva ani.

Avem o relație veche cu actualii proprietari și, cu tot efortul imens din spatele amenajării acestei clădiri, am considerat că merită investiția, deoarece răspunde în mod direct temei RDW 2024: „Unlock the city.”

Recomandări

„A existat un risc real”, în toamna lui 2022, ca Rusia să folosească arme nucleare în Ucraina, spune șeful CIA. Cum au acționat SUA

Deschidem și o discuție amplă despre locuri sau zone din București care, dacă nu sunt deblocate, nu doar că nu aduc strălucire și prestigiu orașului sau bani în economia locală, ci devin niște găuri negre, niște carii vizibile în dantura posibil perfectă a unei zone anume. În cazul CINA, ne referim, poate, la cel mai valoros kilometru pătrat al României, din punct de vedere cultural și istoric, la ora actuală.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

„Bucureștenii au nevoie de argumente pentru a-și iubi mai mult orașul”

– De ce e important un astfel de spațiu pentru oraș și cum crezi că-i ajută pe oameni deschiderea lui?
– Cred că, în general, bucureștenii au nevoie de argumente pentru a-și iubi mai mult orașul. În cazul de față, vorbim despre o proprietate foarte frumoasă, aflată într-o zonă superbă, mai nou, în relație directă cu renașterea pe care o are Calea Victoriei în ultimii ani.

Întrebarea despre care știm sigur că va fi pe buzele tuturor – „și ce va fi aici după RDW?” – generează un interes al oamenilor în ceea ce privește orașul și nu rămâne doar o curiozitate de moment. Și este posibil ca din ce în ce mai mulți bucureșteni să își pună întrebarea „ce ar putea fi aici?” și despre alte clădiri sau proprietăți blocate din oraș. Dau exemplu doar două alte clădiri care mi se par importante în acest sens: Casa Radio sau Berzei 21.  

– Apropo de asta, ce se va întâmpla cu CINA după RDW?
– În linii mari, odată cu obținerea unor avize de la PMB, proprietarii vor continua lucrările, pentru ca la această adresă să își aibă sediul niște importante organizații europene. 

– CINA este doar una dintre multele clădiri interesante și aproape uitate ale Bucureștiului, unde ați organizat RDW. Spune-mi câteva dintre spațiile pe care le-ai pus pe hartă din nou, prin acest festival. Simți că scopul de a le arăta potențialul a fost atins?
– V-aș spune că, deși organizarea RDW din toți acești ani, în clădiri uitate, abandonate, blocate, a devenit un atribut al brandului, opțiunea noastră pentru astfel de locații a venit și din faptul că Bucureștiul, capitală europeană, nu are realmente o infrastructură dedicată acestui tip de proiecte (și, din păcate, nu una centrală).

În același timp, încercăm să deschidem, alături de parteneri instituționali și privați, spații noi cu acest tip de funcțiuni. Dintre proprietățile unde am produs anterior alte ediții ale RDW, amintesc: Palatul Știrbei de pe Calea Victoriei, care a devenit ulterior, pentru mulți ani, Grădina Eden; superbele Garaje Cobălcescu, astăzi Mega Image; Camera de Comerț și Industrie din Centrul Vechi, astăzi un loc efervescent al zonei. 

În fostul sediu BCR de la Universitate urmează să fie un hotel important, iar în Hanul Gabroveni am avut șansa de a produce primul mare eveniment din calendarul bogat al ARCUB. Spațiile expoziționale deschise sau promovate de la Combinat (Combinatul Fondului Plastic) sau Piața Amzei sunt 100% ocupate până la sfârșitul anului de artiști sau organizații care nu aveau unde să își producă, până acum, diverse show-uri. Palatul Telefoanelor își caută încă funcțiunea optimă care să răspundă trecutului și frumuseții sale, prezentului și viitorului atât de promițător pe care îl dă contextul zonei.  

„În 2024, domeniile creative sunt din ce în ce mai vaste și se dezvoltă odată cu evoluția noastră”

– Când vorbim de industrii creative și de design, în 2024, la ce exact ne referim?
– Ca să încep de la categoriile creative pe care le vizăm și noi prin conținutul din cadrul RDW Exhibition, m-aș referi la: arhitectură, design interior, design grafic, design de produs, ilustrație, modă. Și aș încheia cu cinematografie, arte plastice, trecând prin muzică electronică, advertising, edituri, IT sau HoReCa. Nu aș vrea să fac o nedreptate prin această enumerare – în 2024, domeniile creative sunt din ce în ce mai vaste și se dezvoltă odată cu evoluția noastră, ca societate.

– Dacă ar fi să le faci o foarte scurtă analiză, cum le vezi maturizarea și dezvoltarea din prezent?
– Cred că specialiștii și organizațiile din aceste domenii au din ce în ce mai mult de lucru, pe teme din ce în ce mai valoroase și plătite din ce în ce mai bine. Cunosc foarte mulți oameni din aceste sectoare – și pe foarte puțini dintre ei îi aud că s-ar plânge de lipsa unor contracte sau de nerecunoașterea de către societate a propriei meserii sau specializări, așa cum se întâmpla, de exemplu, acum 20 de ani. Aflăm despre multe proiecte gândite pentru Europa sau în afara ei – și acest criteriu este încă foarte important, atât din punct de vedere al confirmării, cât și din punct de vedere economic.

Dacă ieșim din universul designului și arhitecturii, putem aplauda și alte scene care sunt sau devin și industrii în sine. Mă refer la cea de advertising, unde stăm foarte bine, la cinematografie, unde Ministerul Culturii lucrează la reglementări care să aducă și valoare economică importantă în jurul talentului deja confirmat al atât de multor cineaști români.

Avem de arătat din ce în ce mai multe evenimente, târguri, expoziții mari, apar din ce în ce mai mulți colecționari și galerii de artă puternice și sustenabile. România crește, în general. Întrebarea este în ce ritm și dacă în jurul unor obiective setate și urmărite sau doar natural, datorită vocației europene a unor elite sau părți ale societății și datorită Europei.

– Cum ajută ele (industriile creative + designul) să transforme orașul și să-l facă deschis pentru cetățeni? 
– Contează cât de mult reușește orașul să aibă retenție de talent și atragere de talent din țară și din afara ei. Contează cât de mult folosesc autoritățile publice și guvernamentale acest tip de talent, în propriile lor planuri de dezvoltare. Contează cum știu orașul și publicul consumator de produse și evenimente creative să folosească comunități creative largi, pentru a schimba dinamica unei zone, a unei străzi, a unui cartier.

Cred că este relevant cum prinde viață zona Amzei prin intervențiile ARCEN în Mița Biciclista, alături de ce încercăm să facem noi, alături de Primăria Sectorului 1 în piață – și totul, în conjuncție cu experimentul reușit al Străzilor Deschise (Calea Victoriei). Parcă orașul arată a capitală europeană, nu-i așa? 

Cred că o mai mare implicare a autorităților ar ajuta pentru ca zona Pieței Presei Libere să crească mai mult, dacă s-ar uita cu interes la ceea ce face echipa Atelierele Scânteia în fosta Casa Scânteii, totul foarte aproape de infrastructura Combinatului Fondului Plastic, unde și noi derulăm proiectul Combinat, alături de UAP.

Aceste demersuri ar fi valoros de fructificat și măcar pentru că arată că nu totul trebuie să se întâmple la kilometrul zero. Asta știu să facă comunitățile creative: să pună locuri pe hartă, cu efort mult mai mic decât orice alt tip de inițiative.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

„Avem un partener constant și valoros în Ministerul Culturii”

– Cum e relația cu autoritățile în organizarea genului ăsta de event, vezi implicare din partea lor?
– Până acum 5 ani, din 1998, The Institute se finanța cu 95% din bugetul anual – cu fonduri private, provenite din contracte de sponsorizare. Ne-am propus atunci ca, în următorii 10 ani, să ajungem la 50% finanțări publice și 50% contracte de sponsorizare, pentru a aduce sustenabilitate fundației și proiectelor sale, dar și pentru a încerca ca parte din misiunea și viziunea The Institute să fie asumată și preluată și de autorități.

Avem un partener constant și valoros în Ministerul Culturii. În afară de discuțiile despre suport financiar, relația cu autoritățile cred că este din ce în ce mai bună – și nu mă refer aici doar la agenda The Institute. Dincolo de suportul financiar, poate însemna foarte mult: să ai planuri comune, cu obiective corect desenate, acces la spații publice, clădiri, promovare, autorizații etc.

Ne întrebăm de foarte multă vreme ce putem face noi pentru oraș sau pentru un partener de discuție din zona publică, fie el Minister sau Primărie. Propunem planuri și moduri de colaborare, adesea fără să discutăm despre bugete. Acest demers și modul de a vedea lucrurile și relațiile – încep să aibă efect din ce în ce mai vizibil.  

– Apropo de asta, cum crezi că autoritățile ar trebui să se folosească de industriile creative, astfel încât să accesibilizeze orașul și să-l facă primitor pentru oameni?
– Cred că răspunsul este inclus în întrebare. Este foarte corectă și necesară distincția clară între „a ajuta” și „a folosi.” Pentru că, în ultimii 25 de ani, am auzit de multe ori politicieni, în funcții diverse, care, foarte bine intenționați fiind, întreabă: cum putem AJUTA societatea civilă sau industriile creative? Întrebarea corectă este cum putem FOLOSI această resursă. Pentru răspunsuri consistente, este nevoie însă de obiective și strategii – astfel, răspunsurile ar deveni evidente.

Cred că în ultimii 12 ani s-au făcut progrese importante – și, mai ales, în ultimii 4 ani. Sunt din ce în ce mai dese proiectele în care Primăriile din București (câteva dintre cele 7!!!) contractează unii dintre cei mai buni arhitecți, designeri, graficieni, urbaniști sau peisagiști. Dacă este suficient? Sigur că nu. Dar ne bucură orice început de acest fel și orice pas este valoros.

– Dar design-ul? Ce nu conștientizează autoritățile despre beneficiile acestuia, pentru dezvoltarea societății noastre?
– Cred că autoritățile conștientizează, din păcate, încă foarte puțin, dar asta este de așteptat și de înțeles. Probabil în acest teritoriu se va găsi și tema ediției RDW 2025. De curând, discutam cu echipa Nod Makerspace despre ideea unor cursuri de „introducere în design” pentru angajați ai administrației publice. Probabil că însuși modul de a gândi al unui designer, întrebările pe care și le pune și modurile în care își dă un răspuns – pot debloca semnificativ niște provocări actuale.

„Capitala are nevoie de o poziționare clară, dar realistă, care să îi fructifice calitățile și resursele”

– Cu ce alt oraș ai compara Bucureștiul din punct de vedere al potențialului pe care-l poate avea? Crezi că ne vom atinge acest potențial?
– Din punct de vedere al poziționării, sintagma „Micul Paris” a avut rolul său la vremea sa. Cred că Bucureștiul a ratat poziționarea de „Noul Berlin” – ar fi ajutat un plan, la vremea lui, care să fi inventariat resursele și potențialul Bucureștiului anilor 2000, similare celor ale Berlinului anilor ’90. Acum, pentru următorii 25 de ani, cred că orașul are nevoie de o poziționare clară, dar realistă, care să-i fructifice calitățile și resursele.

Planul ar trebui să contureze un Produs București, iar numele sau porecla să fie dictată de noi și nu pusă de alții, care se referă la potențialul (ratat?) al acestui oraș. Și în acest caz, este nevoie de acel proces de branding bine făcut, care să ne arate minusuri și plusuri ale orașului. Nu de logo și de slogan este nevoie, ci de procesele care preced acest final. Ar fi valoros să știm să răspundem întrebării: „De ce merită Bucureștiul să existe?”

– Cum ai descrie Bucureștiul, pe scurt, la ora actuală, și cum îl vezi transformat în următorii ani?
– Cred că Bucureștiul, incluzând bucureștenii, este plăcut și ofertant. Îl văd transformat de administratori care nu sunt corupți, care știu să își construiască echipe în mod corect, care știu să colaboreze pentru propriul interes, cu universități, specialiști, societate civilă și parteneri internaționali; condus de oameni care să aibă obiective și strategii aferente, urmate de acțiuni derulate de echipe și organizații deștept construite și motivate.

Îl văd și mai bine, datorită digitalizării, și îl văd chiar înflorind în multe feluri, dacă va fi iubit și respectat atât de cei care îl conduc, cât și de cei care îl locuiesc. Dar pentru asta, de ce avem nevoie? Mă repet: de un proiect de branding bine făcut.   

– Dar societatea noastră din 2024, cu toată deschiderea spre creativitate și inspirație, cât și accesibilitatea către aceste resurse, cum o vezi? 
– În afară de faptul că generațiile tinere petrec mult prea mult timp în fața unor ecrane, acest comportament are și beneficiile sale: sunt generații care au acces și la valori corecte, exemple de succes, proiecte reușite de design, arhitectură sau urbanism. Vorbim despre generații care, fie și doar din TikTok sau Instagram, vor avea o educație vizuală peste cea a predecesorilor lor. Poate și una civică. 

– Cum putem, fiecare în parte, să luăm aceste atuuri și să aducem o mică schimbare la spațiul din jurul nostru?
– Dacă ne va păsa de București, ne va păsa și de cine îl conduce, și de prioritățile sale; și de ce se dărâmă sau construiește, și de cum arată vitrinele, spațiile publicitare, signalistica orașului, mobilierul stradal, parcurile, trotuarele, zonele pietonale și parcările. Dacă ne va păsa de București, vom face minimul efort de a-i vedea și calitățile, nu doar defectele, și astfel ne vom găsi energia de a ne implica în ceea ce trebuie îmbunătățit sau reinventat.

Dar, pentru ca nouă să ne pese de el, și Bucureștiul – adică cei care lucrează pentru el – ar trebui să facă niște pași care să diminueze imensa distanță dintre București și bucureșteni. Poate un prim pas ar fi acela ca organizația Primăria Municipiului București – să se numească „Orașul București”.

– Un exercițiu de imaginație. RDW peste încă 12 ani – ce a realizat, unde se poziționează în universul urban și ce continuă să schimbe.
– Sper să îl scăpăm din frâie. Prin ideea de a pierde controlul proiectului RDW și dorința de a-l prelua orașul, ne referim la integrarea festivalului în viața culturală și urbană a Bucureștiului, într-o măsură în care să devină o parte organică a sa, fără a mai fi necesară o implicare directă și centralizată din partea noastră. 

Foto: romaniandesignweek.ro

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro