REPORTAJ. Furie în piața de legume din Glodeanu Sărat, Buzău. Lăsați la mâna samsarilor, producătorii locali își anunță abandonul: „Să pună Guvernul roșii!” 

„N-am fost comunist, n-am avut carnet de membru…”, explică un pensionar cu șapcă, în așteptarea cumpărătorilor. „S-a criticat regimul dinainte, dar era organizare, disciplină, nu se fura, nu se delapida. Păi, la noi, din economia subterană, pleacă sume uriașe, uriașe, necontrolate. Păcat, păcat! Că bănuții ăia… Am putea să facem irigare. Am putea să facem…”. 

Omul gesticulează a lehamite. „Păi, nu vedeți acuma? Și cu Coldea ăsta… Cei pe care i-a băgat la pușcărie au avut antecedente, că nu-i băga Kovesi degeaba. Așa, și-acuma toți borfașii ăia care-au furat și nu știu ce, cu delapidări, au vândut, și-au bătut joc de economie, acuma au început să sară pe el”. 

Mâna bărbatului e noduroasă și pătată de zeama galben-verzuie a tijelor de tomate. De 10 ani cultivă legume. „Înainte, am lucrat ca strungar, în Urziceni. Aveam mâini de ginecolog atuncea. Acum am mâini de pălmaș”.

Recomandări

PNRR întârziat. Guvernul Ciolacu se bâlbâie în explicații privind implementarea planului. Fonduri de miliarde de euro, sub semnul întrebării

Fantoma plopilor se răzbună, dar nu ține umbră

În Glodeanu Sărat și în satele din împrejurimi, solariile sunt un fel de emblemă a locului. La piața de gros, care nu e o piață propriu-zisă, ci un teren viran, acoperit cu ciment, în margine de lanuri, găsești varză, pepeni, roșii, ardei, în mașini sau în remorci atașate la mașini. Ziua de târg începe dimineața, la ora șase, și se termină pe la 12 și jumătate, la amiază, într-un aer topit de sfârșit de lume. Toți producătorii se plâng că „anul ăsta e mai rău ca anul trecut”. Argumentele lor se rotesc în jurul sprijinului insuficient dat de autorități. 

Cândva, piața se întindea la umbra unor plopi bătrâni, cu coroane rotunde și mari. „Șeful Consiliului Județean a zis că-i taie, că nu poate pune asfalt. Am zis de-atunci că o să cadă și el, cum au căzut și plopii ăia. Ce știe el cum e să stai așa, în soare, toată ziua”, spune pensionarul cu șapcă. Profeția s-a îndeplinit. După alegerile din 9 iunie, CJ Buzău are alt președinte. Dar asta n-a schimbat, deocamdată, nimic în rutina pieții din Glodeanu. 

Samsarii vin zilnic, politicienii – din 4 în 4 ani

Printre dubele cu marfă, un întreprinzător a instalat o tonetă unde se prăjesc mici și cartofi. Alături, a lipit două mese de plastic cu scaune, sub o prelată. Aici mănâncă de prânz fermierii. De o parte și de alta, se văd câmpuri de floarea soarelui și spinări transparente de solarii. Cumpărătorii trec în mașini de oraș, abia scoase din spălătorie. Se plimbă printre stivele de cutii cu legume. Poartă aceeași uniformă: lanțuri aurii la gât, tricouri fără mâneci, pantaloni-pană din jerse și adidași supradimensionați.

Recomandări

Mama şi antrenoarea Sabrinei Voinea, după ce sportiva a fost depunctată la Olimpiada de la Paris: „Am întrerupt gimnastica. Atât am putut suporta”

„Ăștia mănâncă mai bine ca mine. Dorm mai bine. Dacă vor, mănâncă mici. Cumpără roșii sau nu cumpără, vin mâine din nou. Și mie mi-ar conveni să iau roșia cu 1 leu și s-o dau cu 7 lei”, comentează un bărbat în cămașă roșie, cu ochii după samsari. 

„De 20-30 de ani, politicienii ne promit. Că fac depozite, că fac piață. Peste 4 ani, îi mai vedem iar. Cu programul ăsta Tomata, toată lumea caută să pună roșii și se blochează totul. Înainte, lumea punea de toate, era vânzare în toate părțile. Ba un ardei, ba o vânătă. Iar cu banii din program, ce să ne scoatem? Nu mi-am scos nici banii pe turbă, pentru semănat, d-apoi să mai rămână!

„Nu avem oameni patrioți care să ne susțină!”

Marian, 54 de ani, mărturisește că a ajuns la capătul răbdării. „Anul trecut, pe vremea asta începea să fie rău, să scadă prețurile. Anul ăsta, au prins mai bine cei care au avut la foc. Ceilalți, am dat și noi o tură-două binișor, restul, direct la un leu. Anul ăsta, sunt sigur, sută-n sută, pe zona noastră, că nici unul nu s-a mai băgat să dea cu fel de fel. Că nu ne-a mai dat termenul ăla… Lasă, mă, să se coacă-n timp… Sunt și mai sănătoase. Degeaba. Importurile ne omoară. Și căldura, pe partea ailaltă, că s-au copt masiv. Dacă le zici 2 lei, e mult. Pleacă dincolo”. 

Recomandări

Iranul a transmis Ungariei că a decis să atace Israelul, scrie The Jerusalem Post

Pe lângă Florian Coldea, și Petre Daea e o figură populară printre producătorii din Glodeanu Sărat. Oamenii afirmă că Programul Tomata, așa cum îl proiectase fostul ministru al Agriculturii, a fost modificat și deturnat de la scopul lui inițial. 

„De aceea, l-au și dat afară, că el cerea și oprirea importurilor”, spune fermierul Marian. „Asta e. Nu avem oameni patrioți care să ne susțină. Guvernanții ar trebui să gândească un plan pentru legumicultori. Pentru protejarea noastră. Programul Tomata, așa cum l-au lăsat, ne-a distrus. Toți pun roșii. Și cu un solar de 10 ari, nu mai scoți nici jumătate din banii pe care-i scoteai acum 10 ani. Cu toată subvenția lor”.

Anul acesta, 889 de fermieri din Buzău au depus cereri de finanțare prin Programul Tomata, potrivit site-ului Direcției Județene de Agricultură, dadrbuzau.ro. În jur de o treime dintre solicitanți au vârste sub 40 de ani. Prima tranșă de 1.500 de euro, din finanțarea de 3.000 de euro, urmează să fie virată în conturile aplicanților la începutul acestei luni, potrivit agrointel.ro. 

„Ne mințim de 30 și ceva de ani”

„Suntem prea săraci să ne asociem în cooperativă”, apreciază Marian, unul dintre ultimii comercianți din piața din Glodeanu. „În primul rând, ne trebuie un depozit, o hală. Apoi un manager bun. Sunt multe, care se leagă una de alta, de care am avea nevoie să ieșim în câștig. Nouă ne e frică unii de alții că ne furăm căciula. Aia e! Nu mai zic nimic. Am ajuns la 50 și ceva de ani. Mă bate gândul să mă lepăd de legumicultură. Îmi găsesc eu un loc de muncă. Ne-am săturat. Ne mințim de 30 și ceva de ani, în continuu. Singuri ne mințim”. „Și ce minciuni ne spunem?”, „Că la anul va fi mai bine”. 

Pensionarul cu sapcă îi dă dreptate colegului de program și adaugă propria lui explicație: „Lumea-i reticentă, nu se asociază în cooperative, să ajungem și noi pe raft. Da ce, ne întoarcem la C.A.P.? Păi, stai așa, ai cooperativă, ai persoană juridică, ai contabil… Ai hale de depozitare. Te duci acolo, ți-ai livrat marfa, îți vezi de treabă. Asta-i marfă perisabilă. N-o dau astăzi, atunci maxim mâine. N-am decât s-o arunc. Și mai e ceva. Samsarii ăștia, care ne iau nouă roșiile și le duc la București, la Pucheni, și ei iau plasă. Că-s temperaturile ridicate. Și lor li se strică marfa. Cel mai bine ar fi să fie centre de colectare, frigorifice”. 

Aventurile în piețele din orașe, la Urziceni, Buzău sau București, s-au sfârșit, pentru toți, abrupt. „Piețele sunt monopolizate de samsari, de șmecheri. Când am lăsat față de prețul pieței, s-au luat de mine. Mi-au zis că poate vreau să iau și-o bătaie”, povestește bărbatul cu șapcă. A devenit legumicultor după ce-a ieșit la pensie, de la o întreprindere din Brașov. Și-acum se gândește că a greșit. „Faliment curat! Gata, mi-a ajuns. Anul ăsta, sunt prețuri mai mici decât acum 10 ani, când m-am apucat eu de treaba asta”.

Retragerea unui „pălmaș”

Și Gheorghe Cristea, 76 de ani, anunță că se retrage din activitatea de producător de tomate. „Bătaie de joc!”, răbufnește el, un bătrân uscat, cu pălărie și cămașă cu mânecă scurtă, care atârnă ca un steag, într-o parte, de slab ce e. Ridică pătura țesută în casă de pe lăzile cu roșii: „Uitați! Asta-i marfă de 1 leu?”. 

A lucrat „pe utilaj, la Urziceni”, are o pensie „de mizerie” și își face griji pentru generațiile următoare. „Copiii care sunt ba au plecat în străinătate, ba nu vor să muncească. Am venit cu ginerele la târg. Cred că anul ăsta mai pun și m-am lecuit. Să pună Guvernul roșii! Poa să se supere, vă supărați, dar vă spun aici: eu mă retrag!”. Dacă nu vinde roșiile la timp, domnul Cristea le dă la păsările din curte. „Am trăit noi și mai bine, și mai rău. Da acuma-i prea rău. Las solariile să le… Îmi pare rău că am băgat nylon, o sută de milioane  (n.red. – 10.000 de lei) pe nyloane și pe toate… Și-acu? Na și ia-ți banii, le tai, le dau la foc…”

Când strugurii salvează roșiile

Nici dacă ești membru într-o cooperativă, perspectivele nu se arată mai prospere. Claudiu Breazu, unul dintre fermierii de vază din Glodeanu Sărat, are contract cu un lanț de supermarket-uri. „Lucrez cu ei de câțiva ani. Dar e din ce în ce mai greu”. În solarii, Claudiu a pus castraveți de primăvară, acum a plantat roșii, care se vor coace în august, și, deasupra lor, pe vițele puse anul trecut, au început să se coacă strugurii de masă, dintr-o varietate hibridă de Hamburg. 

„Vorba soției mele, anul ăsta, dacă nu aveam strugurii, nu știu dacă mai puteam continua. Și-așa nu ieșeam pe plus. Dar măcar supraviețuim, iar spunem: încă un an să trecem și să supraviețuim! Se spune că statul subvenționează… De fapt, noi, legumicultorii, subvenționăm foarte mult produsele românești!

Cum? Prin muncă, neluându-ne banii înapoi. Gândiți-vă că  roșia de afară niciodată n-a venit sub 5-6 lei. Și la noi roșia e 80 de bani (n.red. – kilogramul). Nu ai cum să ieși bine când costul de producție e de minim 3 lei, 3 lei 50 pentru un kilogram de roșii. Gândiți-vă că subvenționăm noi mâncarea românească și tot noi suntem cei în care se dă, că avem nu știu ce și nu știu cum!”. 

Ca furnizor pentru o companie privată, fermierul Breazu afirmă că produsele sale sunt testate pentru peste 200 de substanțe, în laboratoare din străinătate. „Nu te joci. Dacă ești prins că ai depășit cu vreo substanță, se închide contractul. Îți pierzi afacerea. Au fost cazuri. Produsele mele au zero pesticide, oricum”, spune el. Ne arată buletinele de analize, să ne convingem. 

„Statul ne hăituiește, în loc să ne ajute” 

„Ce ne dezamăgește e statul român. Care își folosește instituțiile să ne hăituiască, nu să ne ajute. Aici, la Vama Buzău, ne pândesc, cum ieșim cu mașinile, ne controlează, dacă avem coduri UIT și ce ne mai trebuie. Pe ei nu-i interesează că ANAF-ului nu-i merge sistemul și nu pot să-ți verifice ție codul. Dau amenzi!”. 

La ferma lui de familie, Claudiu spune că face toate meseriile. „Am ajuns să fiu șofer, în afară că-s slugă la argat, cum se spune, la mine pe fermă, muncim ca sclavii. Ne sculăm la 4 dimineața, ne culcăm la 12-1 noaptea. În afară că-s muncitor aicea, sunt și șofer. Și manager de transport, și contabil, și expert contabil…Și nu mai vreau să mai spun…”. 

Are 46 de ani și se definește drept masochist. „Am primit ofertă să conduc o mare fermă în Scoția. Am refuzat. Nu suport vremea de acolo. Am rămas aici, să mă chinui în sărăcia mea”, râde el. „Mereu am spus că noi, legumicultorii, suntem adevărații eroi ai acestei țări!”. 

A luat o pauză de la cules struguri. Eroul fără capă, în pantaloni scurți și papuci de gumă. Pârlit de soare și bătut de viziuni pesimiste. Știe situația cu roșiile și consideră că lucrurile merg din rău în mai rău pentru producătorii autohtoni. „Roșia turcească deja intră la prețuri astronomice! Și avem și problema cu falsa etichetare. Când vin roșii din import și spui că e marfă românească, omul nu mai știe ce gustă, nu mai poate să diferențieze între o marfă de calitate românească și plasticul adus de afară. Și-apoi spune: aaa, că se lăudau țăranii, că fac roșie bună, dar uite ce plasticuri au și ei! Păi, cum să nu fie plasticuri, dacă aia e roșie de Turcia, Macedonia, Iordania și alte minunății!?”.  

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 20

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro