Regimul Assad a căzut, dar milioane de sirieni rămân blocați în Turcia

Războiul a evoluat, iar viețile celor prinși în calea sa s-au schimbat radical

În zonele de nord ale Siriei, liniile de front au rămas relativ statice timp de mai mulți ani, până la sfârșitul anului 2016, când forțele pro-Assad, sprijinite de atacuri aeriene rusești necruțătoare, au preluat controlul asupra Alepului, după o campanie de bombardamente brutală care a lăsat mii de morți și milioane de oameni pe străzi.

Pe măsură ce regimul lui Bashar al-Assad și-a consolidat controlul asupra Siriei, țări precum Turcia s-au implicat din ce în ce mai mult în conflict.

Inițial, Ankara a oferit sprijin logistic și militar rebelilor sirieni, însă implicarea sa a devenit mai complexă de-a lungul timpului, în special în relațiile cu facțiuni precum Hayat Tahrir al-Sham, un grup islamist care a condus ofensiva recentă.

Conflictul a intrat într-o nouă fază la sfârșitul lunii noiembrie 2024, când un nou val de insurgentă a dus la plecarea bruscă a lui Assad din Siria. Raportările organizațiilor umanitare, precum World Vision, au arătat că aproape 200.000 de persoane au fost relocalizate de la începutul agresiunilor.

Majoritatea dintre oameni au fugit spre taberele de refugiați deja supraaglomerate de la granița turco-siriană. În timp ce unii refugiați au încercat să treacă de zidurile din ce în ce mai fortificate pentru a găsi adăpost în Turcia, alții au crezut că răsturnarea regimului Assad semnifică sfârșitul războiului și un semn pentru a se întoarce acasă.

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

Kilis: Un oraș aflat în fața unei crize de refugiați

Printre orașele care suportă această criză se află și Kilis, un mic oraș turcesc situat la doar 60 de kilometri de orașul sirian Alep. Istoric vorbind, Kilis și Alepul aveau legături culturale și economice puternice, fiind parte din aceeași unitate administrativă sub Imperiul Otoman.

Cu toate acestea, după Primul Război Mondial și trasarea noilor granițe, comunitățile au fost despărțite.

În ciuda acestui fapt, un secol mai târziu, mulți oameni din Kilis vorbesc încă limba arabă, o moștenire care i-a ajutat să sprijine valurile de refugiați sirieni de la începutul războiului din 2011.

Astăzi, populația a orașului Kilis s-a dublat, refugiații constituind acum jumătate din cei 100.000 de locuitori ai orașului. Afluxul de persoane a pus o presiune uriașă asupra infrastructurii orașului, serviciilor și economiei.

Situația refugiaților nu dă semne că se va încheia curând, iar odată cu prăbușirea regimului Assad, mulți se întreabă dacă violențele din Siria vor înceta sau dacă regiunea va rămâne în haos în continuare.

Viața în umbra războiului

În Kilis, experiența refugiaților este strâns legată de viața cotidiană. Una dintre cele mai vizibile părți ale orașului este cartierul Bilali Habeşi, unde localnicii turci și refugiații sirieni își împart străzile.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

În zilele de piață, zona este o combinație de comerț vibrant și disperare tăcută a celor care au pierdut totul. La doar câțiva kilometri de graniță, oamenii din Kilis trăiesc în umbra constantă a conflictului sirian, cu proiectile care pot traversa granița din cauza ciocnirilor militare.

Organizații precum Fundația pentru Dezvoltare din Turcia, în parteneriat cu UNICEF, activează în această zonă, oferind sprijin psihosocial și programe de integrare pentru refugiați.

Aceste eforturi ajută la atenuarea uneia dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă refugiații: trauma războiului. De exemplu, Nabil, un tânăr refugiat sirian care a fugit din țara sa la vârsta adolescenței, studiază acum psihologia în Turcia și este hotărât să ajute alți refugiați să depășească traumele războiului și ale strămutării.

Provocările refugiaților: educație, traumă și supraviețuire

În ciuda sprijinului continuu, refugiații se confruntă cu numeroase provocări. Educația pentru copiii sirieni rămâne o problemă majoră, cu mai mult de 35% dintre aceștia care nu pot merge la școală din cauza unor factori precum relocările frecvente, căsătoriile forțate și distrugerea infrastructurii în timpul războiului și al dezastrelor naturale, precum cutremurele care au lovit sudul Turciei la începutul anului 2023.

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

În timpul și după cutremurele devastatoare, care au lăsat milioane de oameni fără case, dificultățile pentru refugiați s-au intensificat.

Accesul la educație a devenit și mai limitat, școlile fiind avariate sau supraaglomerate, iar mulți copii, în special cei care trăiesc în așa-numitele „orașe container” (locuințe temporare din containere de transport), au fost nevoiți să renunțe la educația lor.

Guvernul turc, cu sprijinul Uniunii Europene și al organizațiilor internaționale precum UNICEF, a investit miliarde de dolari în ajutorul refugiaților. Cu toate acestea, presiunile de a găzdui mai mult de 3,3 milioane de refugiați sirieni, alături de alți solicitanți de azil din țări precum Afganistan și Irak, continuă să pună o presiune imensă asupra sistemului turc de educație, sănătate și infrastructură.

În ciuda acestor dificultăți, poporul turc, în special în orașe ca Kilis, își continuă eforturile de a oferi un adăpost și un viitor mai bun refugiaților care au ajuns în această regiune în căutarea unei vieți mai sigure.

Criza refugiaților sirieni rămâne una dintre cele mai mari provocări umanitare din lume, iar soluțiile de durată sunt încă departe.

Urmărește-ne pe Google News