Clientul nu are întotdeauna dreptate: când nu trebuie acceptat returul

Ce este dreptul de retragere?

Dreptul de retragere sau dreptul de retur este un instrument pe care legislația UE îl oferă consumatorului, permițându-i acestuia să anuleze, fără justificare, contractul în termen de 14 zile.

Ordonanța de urgență nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii reglementează dreptul consumatorului de a se retrage dintr-un contract la distanță sau dintr-un contract în afara spaţiilor comerciale, fără a fi nevoit să justifice decizia de retragere.

Art. 2 pct. 7 din OUG nr. 34/2014 explică ce înseamnă contract la distanță: „orice contract încheiat între profesionist și consumator în cadrul unui sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanță organizat, fără prezența fizică simultană a profesionistului și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță, până la și inclusiv în momentul în care este încheiat contractul”. În această categorie intră contractele încheiate prin intermediul magazinelor online. Știm cu toții că mulți dintre noi preferă comerțul electronic, fiind la un click distanță de produsul dorit.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

Astfel, în UE ai dreptul de a returna produsele achiziționate online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță (prin telefon, prin poștă). Dacă returnați în termen de 14 zile beneficiați de rambursarea integrală a sumei plătite. Nu aveți nevoie de un motiv special pentru a face acest lucru, e suficient să vă răzgândiți.

Oare ce se înțelege prin contract încheiat în afara spațiilor comerciale?

În primul rând, spațiile comerciale includ localurile (magazine, tarabele din piețe/târguri, spațiile pentru vânzarea cu amănuntul unde comerciantul își desfășoară activitatea în mod sezonier) care sunt utilizate de comerciant drept loc permanent sau obișnuit de desfășurare a activității comerciale.

Spațiile accesibile publicului precum străzile, mallurile, plajele, infrastructurile sportive și transportul public, pe care comerciantul le utilizează în mod excepțional pentru activitățile sale comerciale, precum și locuințele particulare și locurile de muncă, nu ar trebui considerate drept spații comerciale.

Directiva 2011/83/UE, în considerentul 21, ne ghidează în acest sens. Un contract negociat în afara spațiilor comerciale ar trebui definit drept un contract încheiat în prezența fizică simultană a comerciantului și a consumatorului, într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, de exemplu la domiciliul sau la locul de muncă al consumatorului.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

În afara spațiilor comerciale, consumatorul poate fi supus unei presiuni psihologice potențiale sau poate fi confruntat cu un element de surpriză. Ex: „Mai bine cumperi de la mine, pentru că produsele sunt mai ieftine decât la X.”, „Dacă vei cumpăra îți voi face și o reducere semnificativă. Vei vedea cu ce preț avantajos ți le ofer.”.

Definiția unui contract negociat în afara spațiilor comerciale ar trebui să includă și situațiile în care consumatorul este abordat personal și individual în afara spațiilor comerciale, dar contractul este încheiat imediat după aceea, în spațiile comerciale ale comerciantului sau prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță. De exemplu, achizițiile efectuate în timpul unei excursii organizate de către comerciant în cadrul căreia produsele achiziționate sunt promovate și oferite spre vânzare ar trebui considerate contracte negociate în afara spațiilor comerciale.

Consumator versus comerciant

DIRECTIVA 1999/44/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe definește la art. 1 cine este consumatorul: orice persoană fizică care, în contractele reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care nu au legătură cu meseria, activitatea comercială sau profesia sa. Definiția bunurilor de consum se regăsește la același articol, și anume: bunuri de consum înseamnă orice obiect mobil corporal, exceptând bunurile vândute prin executare sau în alt mod, prin autoritatea legii, apa și gazul, atunci când acestea nu sunt oferite spre vânzare în volum limitat sau cantitate fixată, electricitatea. Citește mai departe pe Avocatoo.ro

ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO

Urmărește-ne pe Google News