Prezentul articol își propune, în cele ce urmează, să ofere răspunsuri la aceste întrebări.

Ce este plagiatul?

Definiția dată de legiuitor este prevăzută în cadrul art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare:

d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;

Adică?

Dacă o persoană dorește să utilizeze în propria expunere, fie că este o lucrare scrisă sau o comunicare orală, idei și altele asemenea care aparțin unor alți autori, aceasta TREBUIE să precizeze că ideile respective nu îi aparțin și să menționeze cine este autorul acelor idei.

❗ Practic, NU este permis ca o persoană să își însușească ideile altcuiva.

Conform Legii nr. 206/2004, această interdicție vizează ORICE persoane?

Răspunsul este NU. ❌

Tot Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare oferă răspunsul la această întrebare în art. 1 alin. (4).

În cadrul acestui alineat se face trimitere la categoriile de personal ce desfășoară activități de cercetare-dezvoltare cuprinse în dispozițiile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum și la alte categorii de personal, din mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri publice de cercetare-dezvoltare.

Astfel..

  1. În art. 6 din Legea nr. 319/2003 sunt prevăzute următoarele categorii de personal din structurile de cercetare-dezvoltare:

a) personal de cercetare-dezvoltare;

b) cadre didactice universitare;

c) personal auxiliar din activitatea de cercetare-dezvoltare;

d) personal din aparatul funcţional.

  1. De asemenea, trebuie avut în vedere și art. 26 lit. a) din Legea nr. 319/2003, care include doctoranzii pe lista persoanelor ce trebuie să respecte regulile de bună conduită în cercetarea ștințifică:

Perfecţionarea profesională a personalului de cercetare-dezvoltare se realizează în principal prin următoarele forme:

a)doctorat;

Putem totuși să folosim ideile altora?

Răpunsul este DA. ✅

Interzicerea plagiatului nu echivalează cu interzicerea preluării unor idei ce aparțin altor persoane. Problema este atunci când aceste idei sunt prezentate fără a se preciza ale cui sunt, unde au mai fost expuse, pe scurt, care este sursa.

❗ Prin urmare, dacă este citată sursa originală, expunerea unor idei, demonstrații ș.a.m.d. care nu aparțin autorului NU reprezintă plagiat.

📝 Sunt deci condiții cumulative pentru calificarea unei fapte drept plagiat conform Legii nr. 206/2004 următoarele:

  • fapta reprezintă expunerea unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice cuprinse în alte opere scrise;
  • persoana care a săvârșit fapta desfășoară activități de cercetare-dezvoltare, fiind incluși și studenții doctoranzi;
  • autorul nu a menționat faptul că aceste idei nu îi aparțin lui, ci altor autori;
  • autorul nu a menționat din ce operă a preluat ideile respective.

Care este însă situația dacă ideile expuse sunt ale tale, dar au mai fost expuse într-o lucrare/comunicare anterioară?

Această ipoteză este prevăzută la art. 2^1 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare și poartă denumirea de AUTOPLAGIAT.

Noțiunea este definită de către legiuitor astfel:

e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.

❗ Așadar, autorul unei opere nu este obligat să precizeze sursa originală a ideilor expuse doar atunci când acestea au fost cuprinse în lucrări ce aparțin altor persoane, ci și atunci când autorul își reia propriile idei, idei pe care le-a mai prevăzut într-o lucrare anterioară.

Care este procedura legală de constatare a plagiatului?

În cazul în care par a fi îndeplinite toate condițiile pentru a putea vorbi despre existența unui caz de plagiat, trebuie urmată o procedură pentru constatarea legală a acestuia, detaliată în Legea nr. 206/2004.

Articolul 4^2 din Legea 2006/2004 prevede că sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape:

  1. analiza la nivelul instituției în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs;
  2. analiza la nivelul Consiliului Național de Etică.

Rolul comisiei de etică și al comisiilor de analiză în procedura legală de constatare a plagiatului

Conform articolului 9 din legea anterior menționată, în cadrul fiecărei instituții sau unități din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare se înființează comisii de etică. Aceste comisii joacă un rol esențial în procedura legală de constatare a plagiatului.

Comisiile de etică numesc comisii de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare aduse în atenţia lor în urma sesizărilor sau pe bază de autosesizare. O astfel de sesizare poate fi făcută atât de persoane fizice, cât și de persoane juridice a căror identitate nu va fi dezvăluită.

Odată ce a fost sesizată, comisia de analiză are la dispoziție 45 de zile pentru a elabora un raport ce va fi comunicat autorului sesizării și publicat pe site-ul instituției în cauză. Acest raport trebuie aprobat de comisia de etică și, în cazul în care este constatat plagiatul, va conține numele celui vinovat.

Rolul Consiliului Național de Etică în procedura legală de constatare a plagiatului

Raportul întocmit de comisia de analiză și aprobat de comisia de etică din cadrul instituției respective poate fi contestat la Consiliul Național de Etică fie de către persoana găsită vinovată, fie de către autorul sesizării.

Totuși, există și situații în care nu survine nicio contestație după ce raportul este publicat și comunicat autorului sesizării. În aceste cazuri, după 15 zile lucrătoare de la data publicării, sancţiunile stabilite de comisia de analiză sunt puse în aplicare de către conducătorul instituţiei sau de către consiliul de administraţie, după caz.

De asemenea, Consiliul Național de Etică este obligat să analizeze sesizări sau contestații dacă în prima etapă comisia de analiză nu a întocmit niciun raport în termen de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării.

Care sunt sancțiunile aplicabile în caz de plagiat?

În lipsa existenței unor sancțiuni aplicabile în caz de plagiat, dispozițiile legale cu privire la constatarea acestuia nu ar avea o eficiență reală.

Măsurile sancționatoare ce pot fi aplicate în cazul în care este constatată existența plagiatului sunt prevăzute în articolul 11^1 din Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovarea.

Astfel, conducerea instituției sau a unității în care activează plagiatorii le va putea aplica următoarele sancțiuni:

  1. avertisment scris;
  2. retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
  3. diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
  4. suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control sau ca membru în comisii de concurs;
  5. destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare, dacă este cazul;
  6. desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

🧐 Plagiatul=încălcarea drepturilor de autor? Să vedem!

Citește continuarea pe avocatoo.ro

ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO

 
 

Urmărește-ne pe Google News