Comentează- O companie din era Năstase, implicată în marele dosar de corupție Trofeul Calității, a luat o parte din bani și a umflat facturile nejustificat
- O hotărâre judecătorească a stabilit că sute de mii de lei au fost plătiți ilegal pentru construcția laserului
- Alte sute de mii de euro au ajuns în conturile managerilor de proiect, în timp ce instalația funcționa defectuos sau nu se puteau face experimente
- Doi ani, 2018 şi 2020, laserul n-a fost folosit pentru experimente
- În timp ce Sebastian Burduja, ministrul cercetării, susține că proiectul are rezultate științifice foarte bune, directorul laserului spune că acesta este subfinanțat, numărul de experimente este mic, iar cercetătorii vor pleca.
La zece kilometri de București, în spatele unui rând de clădiri comuniste din Măgurele, o construcție în formă de cub adăpostește ceea ce trebuia să fie cel mai performant laser din Europa. Cel puțin până la punerea în funcțiune a celebrului laser european The Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics (ELI-NP). A fost botezat Centrul Integrat de Tehnologii Avansate cu Laseri (CETAL), iar împreună cu construcția anostă în care funcționează a costat 17 milioane de euro.
Finanțarea a venit în 2008 de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, iar de construcția laserului s-a ocupat Institutului Național pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației (INFPLR). În timp, fondurile au fost suplimentate de către Adrian Curaj, actualul șef al Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI). Curaj a ajuns în 2016 în consiliul de administrație al INFLPR, adică institutul care are în subordine laserul.
În studiul de fezabilitate, adică documentul care analiza dacă are rost ca statul să investească sau nu în laborator, printre rânduri se spunea că experimentele de la CETAL vor revoluționa lumea. Se menționa inclusiv că vor duce la descoperirea de noi modalități de tratare a cancerului. În schimb, indicatorii cantitativi care trebuiau atinşi la finalul proiectului erau mai degrabă birocratici: în afară de construcţia sediului şi achiziţia echipamentelor, autoritățile au promis 20 de locuri de muncă create şi participarea la un singur proiect internaţional.
În filme, laserele sunt încorporate în tunuri sau pistoale din care ies raze de lumină care spulberă instant ținte. Laserul CETAL este mai degrabă un utilaj industrial care ocupă două etaje. La parter e camera de control (o încăpere plină cu monitoare) și alăturat e incinta cu echipamentele laser, adică motoarele instalației care produc efectiv fasciculul. De aici, din camera curată (unde temperatura şi umiditatea sunt strict controlate, iar aerul este purificat permanent), fasciculul e transportat printr-o conductă metalică vidată. Cu ajutorul unui sistem complex de oglinzi, unda ajunge în camera de interacţie. E un etaj mai jos și este un paralelipiped din aluminiu aflat la subsolul clădirii, într-un buncăr construit dintr-un beton special. Aici au loc cele mai multe experimente. Cercetătorii pun în această incintă diverse obiecte, substanțe solide sau gazoase prin care trece raza laser.
Putere de un petawatt
CETAL a fost marchetat drept unul dintre puținele instalații laser din lume, care urma să atingă puterea de un PETAWATT. Această barieră de putere a fost și argumentul principal pentru justificarea milioanelor de euro investite din fondurile statului.
CETAL n-a fost construit de o singură companie. La fel cum unii își asamblează calculatoarele din diverse componente, așa a fost construit și laboratorul de la Măgurele. Primul mare contract al proiectului a fost cel pentru laserul de mare putere, adică sursa undei. Echipamentele au costat 4 milioane de euro și sunt cele mai scumpe din tot laboratorul. Pentru că nu existau decât puțini producători capabili să ofere un laser de asemenea putere, contractul a fost dat fără licitație publică printr-o competiție restrânsă cu trei concurenți.
Doar compania franceză Thales Optronique s-a angajat să livreze un sistem cu putere de vârf de un petawatt, pentru banii puși la bătaie de autoritățile române. A primit şi a semnat contractul, în iulie 2011. Oferta francezilor nu numai că a fost singura care a promis puterea de un petawatt, dar a înaintat și cel mai mic preț, 3,95 milioane euro plus TVA.
Unii cercetători care încearcă să lucreze cu laserul de la CETAL susțin că proiectul din România a fost pentru Thales rampa de lansare pentru mega investiţia de la ELI NP. În 2013, firma franceză a câştigat și contractul în valoare de peste 61 de milioane de euro pentru sistemul laser de 10 petawatt de la ELI.
Contractul de furnizare a laserului de la CETAL a venit la pachet cu obligaţia ca Thales să întoarcă României 10% din valoarea contractului, 395.000 de euro. Adică, potrivit contractului, Thales putea să cumpere produse, servicii sau să facă transfer de cunoştinţe unor firme locale. Thales a direcţionat două treimi din bani către Thales Systems România, subsidiara sa din România. Thales nu a răspuns întrebărilor trimise de reporterii Context.ro.
Clădirea. Oamenii din dosarul Trofeul calității
La puţin timp după parafarea înțelegerii cu Thales, a fost semnat şi contractul pentru construirea clădirii care urma să adăpostească viitorul centru de cercetare. Contractul de patru milioane de euro a ajuns la o asociere condusă de Silver Trading, un SRL din Argeș judecat pentru evaziune fiscală.
În 2015, pe numele administratorului Eugen Enache, a fost emis mandat de reţinere. Tribunalul Argeş a dispus anul acesta încetarea procesului penal împotriva Silver Trading, pentru că firma a plătit prejudiciul şi a scăpat de pedeapsă, aşa cum permite o modificare legislativă din 2021. Eugen Enache, unul dintre asociaţi şi cel care a semnat, în calitate de director, contractul cu INFLPR, a fost condamnat, în acelaşi dosar, la trei ani de închisoare pentru spălare de bani.
Pentru lucrările de la CETAL, Silver Trading a încheiat un contract de subantrepriză cu un alt SRL, S.C. Antrepriză Construcţii Montaj Muntenia AG. Procurorii susţin că facturile emise în baza acestui contract sunt fictive şi fac parte dintr-un circuit evazionist care a prejudiciat statul cu peste jumătate de milion de euro. Cel care dirija activitatea subcontractantului fantomă este Valentin Focică.
Judecătorii din Argeş au considerat că în cazul lucrărilor CETAL, procurorii nu au adus suficiente dovezi pentru a proba vreo infracţiune, dar au notat că institutul a plătit aproape 900.000 de euro pentru lucrări pe care Silver Trading le-a cumpărat de la subcontractor cu puţin peste 240.000 de euro. Valentin Focică a fost condamnat pentru alte fapte din rechizitoriu la patru ani şi șase luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
Prejudiciu de 130.000 de euro
Pentru același contract, Curtea de Conturi a stabilit, separat de ancheta penală, un prejudiciu de aproape 130.000 de euro. Banii n-au fost recuperați de la constructor, care între timp şi-a încetat activitatea. Institutul a deschis un proces și a câștigat prima rundă. Curtea de Apel București urmează să decidă, în final, dacă firma e bună de plată. Documentele din dosar arată că auditorii au stabilit că Silver Trading a umflat prețurile echipamentelor pe care le-a instalat la Măgurele. În plus, institutul a fost nevoit să înlocuiască hidroizolaţia pe care constructorul a făcut-o prost și pe care n-a reparat-o în perioada de garanţie.
Pe lângă prețuri umflate, evaziune sau lucrări prost făcute, documentele arată că Silver Trading a lucrat și foarte încet. În 2012, când proiectul era mult în urma graficului, cei de la Silver Trading se apărau spunând că betonul special pentru buncăr este foarte greu de găsit. Pe șantier au descoperit un sit arheologic şi au apărut lucrări suplimentare, neprevăzute în proiectul iniţial. Au cerut, aşadar, şi au primit bani în plus, peste 600.000 de euro. Au cerut şi prelungirea contractului, care a ajuns de la nouă luni la aproape doi ani de zile.
La începutul lui 2013, situaţia a devenit presantă: Thales, doreau să monteze echipamente, dar camera curată pentru laserul nu era gata. Managerul proiectului credea că Silver avea prea puţini oameni pe şantierul CETAL. În vara lui 2013, lucrurile s-au precipitat şi institutul a fost nevoit să închirieze un spaţiu pentru depozitarea unor componente ale sistemului de un petawatt, livrate de Thales. La clădire încă se lucra.
Citește continuare investigației pe Context.ro.
Foto: Context.ro