Negri de soare și cu mâinile murdare și crăpate de atâta muncă, fermierii îți și fac proba gustului pepenului. Nu mai dau dop așa cum o făceau înainte. Iau un pepene din grămadă și-l taie pe jumătate, din care îți dau o felie să guști. „Ia, barosane, d-aci!”, e apelativul de respect pentru cumpărător.
Toropeala de Oltenia este necruțătoare chiar și pentru cei care s-au născut și au crescut aici, așa că vânzarea se face de la umbra salcâmilor sau de sub remorcă. Acolo, întinși pe ciolofan sau pe vreo pătură, oltenii urmăresc cu atenție orice potențial cumpărător.
Remorca, umbrelă pe patru roți
De undeva de sub o remorcă, plescăie din buze, se scarpină oltenește cu mâna dreaptă pe tâmpla stângă și apoi își mută mâna pe burtă. Gestul reflex este să își ridice tricoul din cauza căldurii, își bagă degetul cu mare atenție în buric ca și cum i-ar fi temă să nu-l lărgească și ne dă un răspuns tăios: „1.500 de lei (n.r. – 15 bani), kilul”. În Dăbuleni, leul greu nu a ajuns, așa că aici încă se mai discută în lei vechi totul. Trecând peste denominarea monetară, acesta este prețul real al kilogramului de pepene roșu. Oltenii trebuie să vândă un pepene de cel puțin 5 kilograme pentru a-și putea permite să își cumpere o franzelă în ziua respectivă.
Foto: Dumitru Angelescu
Samsarii fac evaziune și profit
De cealaltă parte, samsarii se bucură de prețurile de nimic la care cumpără pepenii. Unul dintre ei ne flutură ostentativ un teanc de lire sterline prin față să ne arate ce afacere de succes face el. „Veniți cu mine că, dacă vede televiziunea, ăștia îmi dă și mai ieftin pepenii”, ne spune samsarul.
Știe că îi are la degetul mic pe fermierii olteni și asta pentru că anul acesta recolta a fost bună, atât de bună, încât acum aceștia riscă să arunce recolta. Au scos în medie 40 de tone la hectar. Și dacă nu îl vând, îl aruncă.
Iar samsarul nostru a venit să cumpere de aici cu 15 bani kilogramul și ne spune că îl vinde la București cu 1,5 kilogramul. De zece ori mai mult. „În vând în piețele din București. Acum iar cu ăștia doi 7 tone și în 3-4 zile l-am terminat, apoi mai vin iar”, ne spune vesel samsarul. O să dea pe 7 tone de pepeni 1.000 de lei și va scoate un profit brut de 9.000 de lei.
Evaziunea este în floare, iar el știe că o face, dar are lanțul de aprovizionare și distribuție bine uns „așa, ca în România”. Ne-a și spus că nu are cine să-l deranjeze.
Zeci de moldoveni luptă ca mercenari în estul Ucrainei și în Siria. Cu cât sunt plătiți pentru faptele lor
Mulți și proști ca infanteriștii
Fermierii se uită cu amărăciune la munca lor cum este vândută pe nimic, dar alternativa e și mai proastă. „Nu avem ce să le facem, își bat joc de noi la prețul ăsta. Suntem mulți și proști ca infanteriștii și-i lăsăm să ne calce în picioare”, ne spune unul dintre fermieri. Au niște pepeni foarte frumoși, 12-14 kilograme unul. Unul dintre ei chiar se laudă că vinde și pepeni de 18 kilograme. Iar acela nu face decât cât 3 franzele. După ce l-a udat în fiecare zi, a dormit în câmp nopți întregi pentru a nu-i fi furat, acum îl dă pe trei pâini.
Tanti Ionela, așa cum s-a recomandat, este doar una dintre cele câteva sute de vânzători care stau pe marginea drumului în piața din Dăbuleni și încearcă să își vândă pepenii. „Anul asta am pus lubeniță de 4 hectare și am scos mai bine de 150 de tone de pepeni. Să fiu norocoasă dacă reușesc să dau cu 30 de bani kilogramul”, ne-a spus Ionela.
::placeholdeR–>
Foto: Dumitru Angelescu
Pepenii galbeni nu prea sunt căutați
În partea de sus a pieței sunt căruțele și remorcile mici cu pepeni galbeni. Așezați în piramide oltenești pentru a mai domoli dogoarea zeului soare, emană un miros de îți fac papilele să tragă o sârbă-n gură până-ți potolești pofta.
Nu același miros este și când vorbim despre bani, pentru că aici izul este unul ieftin. Kilogramul de pepene galben se vinde cu 50 de bani, dar țăranii ar lăsa și mai mult la preț dacă ar veni cineva să cumpere o cantitate mai mare.
„Daea” ne merge prost
Ministrul filosof al agriculturii este mai preocupat de oaia care este o statuie vie și de vizite inopinate prin piețe unde el vede numai producători, în nici un caz samsarii. În plus, este mai preocupat să dea subvenții la roșii, ceea ce nu este un lucru neapărat rău, dacă nu ignori un domeniu vital precum acesta.
Până una, alta, nici un hypermarket din România nu are pepeni de Dăbuleni și asta pentru că sunt mai preocupate să cumpere din Grecia sau din Turcia, în timp ce adevăratul gust românesc se strică în praf și soare.