Libertatea: Claudiu, ce s-a întâmplat?
Claudiu Bleonţ: Aşa am simţit să fac în acel moment. Am avut numeroase repetiţii cu piesa „Căutându-l pe Shakespeare prin Richard al III lea”. Suntem 45de actori care jucăm în piesa aceasta, iar ultimele 3 zile de dinaintea acestui spectacol mi-au dat nişte trăiri aparte. Aceasta a fost una dintre ele şi nu m0e deloc ruşine cu ce am făcut.
A fost un gest premeditat?
Nu, deşi, mi-a trecut prin cap să-l fac şi la festivalul de la Cannes.
Totuşi, a fost ceva şocant…
De ce? Pentru că am fost sincer? Suntem o ţară de farisei? Şi Madonna a făcut asta…Nu uitaţi că eu sunt actor şi tot ce fac, fac cu pasiunea unui actor care se dedică trup şi suflet. De ce atâta jenă? Aşa ne-a făcut Dumnezeu şi nu ar trebui să ne fie ruşine. Eu nu sunt politician…
Unii ar putea cataloga gestul drept o nebunie…
Trebuie să se înţeleagă că nu sunt nici nebun şi nici disperat. A fost o stare de spirit a unui om de 52 de ani. Este gestul unui actor care ştie ce face şi îşi asumă absolut toate lucrurile. De 1 decembrie, de exemplu, am râgâit în direct la tv. Şi am spus aşa că de ce să-mi fie ruşine, doar românul mănâncă şi dea de 1 decembrie, după care râgâie! Ce, nu-i aşa?
Să înţeleg că ne putem aştepta să repeţi acest gest…
Aş putea să-l fac în fiecare zi, dar ăsta e un gest unic, nu îl repeţi. Îl faci doar o singură dată. Trebuie să ai parte de o stare de spirit anume, care te încarcă de energie. Trebuie să învăţăm să avem o stare de spirit mai bună.
Citeşte şi: „Claudiu Bleonţ le-a arătat penisul jurnaliştilor”