Primeşte pastile de pomană
Afară se aud paşi. Uşa hârjâie podeaua. Vântul împinge înăuntru patru copilaşi zgribuliţi. Două fete şi doi băieţi. Gabriel, Nicoleta, Alexandru şi mezina, Ana Maria. Moşul face o magie şi devine invizibil. “Sărut mâna, mamă, am venit de la şcoală. Uite, un vecin ne-a dat o pâine. O să avem ce mânca. Mi-a dat şi un calmant, să-ţi mai aline suferinţa”, îi spune Nicoleta mamei sale. Femeia nu răspunde. Îşi plimbă ochii peste feţele lor şi întinde o mână tremurândă. Au fost săraci mereu, însă au ajuns la limita existenţei umane, iar în casă e atât de frig… Cu o privire mult prea matură pentru vârsta ei, fata cea mare, Nicoleta, se aşază pe pat. “Ce faci, mamă, cum te simţi? Hai să te spăl şi să-ţi schimb hainele”, îi spune copila. Fata ia un prosop umed şi începe să-şi spele cu grijă mama. O întoarce cu greu pe toate părţile. Apa e ca gheaţa şi mânuţele ei sunt bocnă. Suflă în ele, dar acestea se încăpăţânează să rămână reci. Alexandru îşi pune fruntea pe pieptul Mihaelei. “Promite-mi că nu te duci şi tu unde a plecat tata! O să fim cuminţi, jur! Dacă pleci pentru totdeauna, ce o să se aleagă de noi?” Copleşit de ce vede, Moşul îşi înfundă capul între palme. Milioanele de jucării din atelierele sale i se par lipsite de valoare.
Nicoleta îi aşază pe fraţii săi pe pat, în jurul mamei, şi scoate pâinea primită de pomană. O rupe în cinci bucăţi egale şi le împarte fiecăruia. “Hai, luaţi şi mâncaţi. Ia şi tu, mamă, o să-ţi facă bine”. Femeia nu poate să înghită şi-i dă mezinei, pe ascuns, bucata ei.
Dorm toţi într-un singur pat
Tăcuţi şi trişti, termină de mâncat din câteva înghiţituri. Nu s-au săturat. Foamea le strânge stomacul ca o menghină, dar nu spun nimic. Nu vor să-şi necăjească şi mai rău mama. Se înghesuie unul lângă altul în pat. Aşa, poate se vor încălzi. Copila cea mare îşi sărută fraţii şi mama pe creştet. “Dormiţi! O să vedeţi, în vis, o să vă fie mult mai bine”, îi sfătuieşte ea. Moş Crăciun încearcă să se ridice, dar sufletul greu îl ţintuieşte pe scaun. Ar vrea, o singură dată, să scrie şi el o scrisoare către părinţii copiilor fericiţi. Să le spună povestea micuţilor care-şi îngrijesc cu atâta dragoste mama bolnavă. Să-i roage să rupă fiecare, câte puţin, din binele lor şi să-l împartă cu Gabriel, cu Nicoleta, cu Alexandru şi cu Ana Maria. El nu poate decât să le bucure visele, oamenii ar putea să le ofere speranţa. Copilaşii plâng în somn. Culege câte o lacrimă de pe obrazul fiecăruia. Le pune într-o călimară şi acestea se transformă în litere. Le va aşeza pe o hârtie magică pe care o va trimite în lume. Cine ştie, poate înţeleptul Decembrie va mai face o minune!
Au pensie de urmaş de 1.400 de lei
În urmă cu şase ani, soţul Mihaelei Ticăleancă a murit în urma unui infarct. Femeia, la rândul ei, are o afecţiune gravă a colului uterin. A fost operată la Spitalul Fundeni, apoi externată în stare critică. Pentru că nu s-a mai putut ridica din pat, şi-a pierdut slujba. Era femeie de serviciu. Cele cinci suflete trăiesc dintr-o pensie de urmaş de numai 1.400 de lei şi deja au strâns o datorie de 700 de lei la lumină.
Important!
Cei care doresc să ajute această familie necăjită pot trimite la sediul ziarului Libertatea, adresa bulevardul Dimitrie Pompeiu nr. 6, sector 2, Bucureşti alimente, haine groase, rechizite, jucării etc. Reporterii Libertăţii vor merge aceşti copilaşi şi se vor asigura că au intrat în posesia donaţiilor oferite de cititorii noştri cu suflet mare. Informații suplimentare la despre adresa Mihaelei Ticăleancă le găsiţi numărul de telefon 021-2030804. Cititorii care cer informaţii pe site, vor primi răspunsurile în privat.
Cum poţi ajuta:
Donează în conturile Fundaţiei Ringier RO29 RZBR 0000 0600 1552 6176- RON
RO02 RZBR 0000 0600 1552 6177- EURO, deschise la Raiffeisen Bank
SWIFT: RZBRROBU
IMPORTANT!!!!!! Cei care virează bani în aceste conturi să specifice că donaţia se face pentru Mihaela Ticăleancă.
Citiţi în ziarul de mâine care sunt dorinţele mamei legate de viitorul copiilor ei.
fotografii: Gabriel Pătruţ