Scrisoare pentru mama | „Luna viitoare mama mea împlineşte 60 de ani şi dintr-o dată mi s-a făcut cumplit de frică”

Candva ma uitam la mama mea ca la o fiinta venita de pe alta planeta. Pantofii cu tocuri inalte, rochii fabuloase sau bluze pe care le purtam ca rochie cand ea nu era acasa si le mai imparteam si cu prietenele din cartier cand ne jucam Barbie. Mi-o amintesc pe mama cand se machia in oglinda de la baie, se parfuma si fugea la serviciu. Imi amintesc parul ei ondulat si zambetul de pe buze; nu stiu de ce mama purta mereu ruj rosu. Imi amintesc ochii ei albastri si felul in care radea de se auzea in toata casa ca un suvoi de veselie. Si, totusi mi-o amintesc pe mama plangand, ori trista stand pe canapea visand in departari stiute numai de ea. Si, totusi, imi amintesc ca nu conta la ce ora in noapte intram la ea in camera furisandu-ma in asternuturi numai  ca sa o tin de mana, iar ea ma tinea fara sa-mi dea drumul. Mi-o amintesc pe mama cand m-a luat cu ea la un salon in Timisoara, cred ca aveam vreo 6 ani, si mi-a facut unghiile si parul de parca as fi fost printesa. Mama mea are zeci de infatisari, printre care: mamica, prietena, femeie de afaceri, zana, regina, papusa Barbie, zana maseluta, mama ranitilor, Robin Hood, Ioana d’Arc, piggy bank, cea mai buna si iubitoare fiinta din viata mea care-i pune mereu pe altii pe primul plan.