POVESTEA LOR: Cum s-au iubit ŞERBAN IONESCU şi MAGDA CATONE timp de 30 DE ANI

Din acel moment uşile teatrului şi ale cinematografiei s-au deschis pentru tânărul actor din provincie, ce juca pe scena teatrului din Petroşani.  A urmat, în 1983, un nou film – „Imposibila iubire”, ecranizare după romanul „Intrusul” a lui Marin Preda. Era scriitorul a cărui moarte, oarecum suspectă, zguduise societatea în 1980, iar curiozitatea a umplut sălile de cinema. Rolul lui Şerban în filmul lui Constantin Vaeni n-a reuşit să-l estompeze pe cel din „Ion”, categoric un rol de compoziţie.

Iubirea s-a aprins pe platourile de filmare

Atunci, la filmările la „Imposibila iubire” s-a produs declicul dintre cei mai tineri actori din distribuţie. Magda avea deja aprecieri maxime după rolul memorabil din pelicula regizată de Lucian Pintilie (1981), „De ce bat clopotele, Mitică?”, iar Şerban extaziase criticii cu rolul din „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii”. Din acel moment, Magda şi Şerban au devenit un cuplu, iar curând aveau să ia drumul Bucureştiului. El a fost primit la Teatrul Mic, ea la Teatrul de Comedie.

Româncele îl vedeau pe Şerban înalt şi frumos, ca pe un urmaş al lui Florin Piersic. Cele mai frumoase actriţe, şi nu numai, îl curtau. Şerban Ionescu era, însă, iremediabil îndrăgostit de colega sa de teatru din Petroşani, Magda Catone. Ambii „creşteau” în umbra marelui actor Amza Pellea, de care au fost legaţi până la dispariţia acestuia.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

S-au căsătorit în anul 1983, imediat după terminarea filmărilor la „Imposibila iubire”. Vestea a făcut puţină rumoare fiindcă Magda nu era o femeie răpitoare, o divă a ecranului. Şi totuşi, iubirea lor a rezistat în timp în ciuda tuturor pronosticurilor. Băiatul lor, Carol, a venit pe lume în 1995, sudând şi mai mult cuplul.

Într-o zi, însă, o boală nemiloasă le-a dărâmat universul, instalându-se, parşivă, în trupul actorului. A fost momentul de cumpănă al amândurora, de disperare, de derută, de spaimă şi de decizii greşite în dorinţa de a proteja, de a salva, de a se ascunde… Lucruri intime, secrete, de nespus, de neînţeles.

Boala i-a schilodit rolul

„Un cuplu adevărat se verifică în acţiuni de căsătorie şi de divorţ. Magda şi Şerban au o prietenie, o viaţă care a trecut şi prin agonie şi prin extaz. Se încearcă variante pentru un diagnostic. E şi ea îngrijorată, pentru că Magda Catone este parte din viaţa lui Şerban Ionescu şi el e parte din viaţa ei. Ei sunt de nedespărţit”, spunea actorul Claudiu Bleonţ, la scurt timp după ce s-a aflat că Şerban este bolnav.

Soţul Magdei se simţea rău şi a dat primele semne de boală încă din anul 2010, când avea 60 de ani. Colegii de teatru ştiau că e atins de o boală neurologică de anul trecut, de aceea mulţi n-au crezut în diagnosticul legat de muşcătura de căpuşă. Şerban Ionescu juca atunci în piesa „Dineu cu proşti”, iar problemele locomotorii apăruseră şi s-au manifestat chiar în timpul spectacolului. Una dintre mâini a fost afectată şi, destul de mult timp, actorul a jucat cu ea bandajată.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Apoi, regizorul spectacolului s-a văzut nevoit să-i modifice mişcările în unele scene, la rugămintea expresă a Magdei Catone. Cu toţii au fost foarte discreţi, chiar dacă priveau spectacolul, uneori grotesc, de pe micile ecrane, atunci când se expuneau hălci de minciuni şi se călca în picioare viaţa şi iubirea unui cuplu de actori.

„Am cam obosit, aş vrea concediu, aş vrea cu fiumeu, aş vrea la ţară, cu găini, cu porci, cu natură, să mă ocup mai mult de mine şi de familie… Dar încă n-am făcut vârsta de pensionare, mai avem de muncit 5 ani…”, spunea Şerban Ionescu într-un interviu din revista OK, la scurt timp după tentativa de divorţ din 2010. Atunci nimeni din afara familiei nu ştia că-i bolnav. Acum, cuvintele lui de atunci pot fi înţelese altfel de marele public. Ele dau corolarul unei mari iubiri şi al unei drame.

„Nu sunt dezamăgit. Nici eu, nici soţia mea. Suntem de 30 de ani împreună. Eu zic că am făcut foarte multe lucruri şi în teatru, şi în film. Dar am vrea linişte, ştii… După 30 şi ceva de ani de muncă, simţi nevoia să te bucuri de păsărele, de ţară, de iarbă, de sunete, de culori, de mirosuri. Dar mergem mai departe, pentru că nici nu poţi să renunţi”.

Sursa: evz.ro.

Urmărește-ne pe Google News