Teo Trandafir: „Politica nu seamănă cu showbizul pentru că în televiziune există o disciplină şi un respect faţă de competiţie” | EXCLUSIV

Gata cu politica? Aşa, într-o vineri cu cod galben?
Într-un fel, era clar că e gata cu politica de mai multă vreme…e gata cu politica dintr-o zi în care viaţa mea s-a schimbat dramatic şi pentru totdeauna… Poate că sună puţin aşa…a la Dama cu Camelii, dar cred că insinuezi melodrama doar dacă vrei cu tot dinadinsul să faci asta… Viaţa mea chiar s-a schimbat cu totul, iar când Moartea te ţine de mână şi nu eşti sigur că are să îţi mai dea drumul vreodată, capeţi brusc o altă perspectivă asupra vieţii.. Ştiu, e cel mai important să înveţi mereu, să afli mereu lucruri noi, să încerci să schimbi ceva dacă ţi se oferă ocazia, dar acum simt nevoia să mă mişc într-o lume care mi-e familiară… În care eu însămi ştiu ce pot face, iar oamenii din jur mă cunosc uneori mai bine decât mă cunosc chiar eu. Sunt într-un moment al vieţii în care mi-e teamă de nisipuri mişcătoare, în televiziune simt merg pe un teren ferm..
După doi ani în Parlament, cum se vede politica? Cum se văd politicienii?
În primul rând, cei doi ani sunt… mai puţini de unul.. Un singur e clar: ceea ce se vede dinăuntru n-are nicio legătură cu ce vede din afară…
Să mai lămurim un aspect.. oarecum tehnic şi important: pleci doar din Parlament sau şi din partid?
Lucrurile trebuie făcute pe rând… Opţiunile politice ale fiecăruia sunt.. ale fiecăruia, cum spune şi numele… Eu oricum m-am înscris în partid în primul rând pentru a putea candida în alegerile parţiale, la care nu pot intra în cursă, potrivit legii, candidaţi independenţi… Eu mi-am exprimat, în repetate rânduri, neapartenenţa politică. Şi, ca să răspund cât mai clar la întrabare, voi rămâne fidelă acestei opţiuni şi acestei convingeri. Cel mai probabil, după retragerea din Parlament va urma, la un moment dat, şi despărţirea formală şi definitivă de tot ce înseamnă politică.
Rămâi cu prieteni din politică?
La vârsta mea, prieteniile noi sunt mai greu de cimentat… Cred că pot spune că rămân cu nişte cunoştinţe şi cu nişte amici noi. Din toate bancile Parlamentului… Şi la capitolul ăsta a fost o experienţă folositoare: am întâlnit şi am cunoscut oameni pe care n-aş fi avut ocazia să-i văd atât de aproape în alte condiţii.

Recomandări

JD Vance, mesaj scris în limba română, înainte de alegerile prezidențiale de pe 4 mai: „Nu ar trebui să ne fie frică”

Si pentru veterani într-ale politicii ultimii doi ani au fost grei

Cum au reacţionat colegii din partid când i-ai anunţat? E un moment destul de complicat în Parlament pentru PDL…fiecare vot contează întotdeauna, dar acum parcă mai mult ca niciodată…
Cred că fiecare dintre cei cu care am vorbit a reuşit să pună în locul meu şi le mulţumesc pentru asta! M-au înţeles perfect, omeneşte vorbind, şi asta mi-a fost de mare ajutor. Pentru mine era important să închei acest capitol cu eleganţă!
Ce ţi-ai imaginat că ai să poţi face, schimba din interior?
Lucrurile care s-au întâmplat după momentul în care eu am intrat în această lume au depăşit cu mult şi opţiunile mele personale, şi ceea ce îmi imaginam iniţial că înseamnă a face politică din acel loc… Nu sunt atât de naivă să îmi imaginez că se pot dărâma munţi cu mâna goală, dar şi pentru veterani într-ale politicii ultimii doi ani au fost grei şi plini de decizii care i-au pus la încercare.
Cum e mai bine să fii angajat, la stat sau la privat? Câţi bani ai câştigat ca parlamentar?
Aaaa, bineînţeles că la privat, pentru că la privat funcţionează competitivitatea foarte, foarte, foarte acut.. Acolo e mult simplu şi mai cinstit: cineva te angajează să faci a, b, c… Şi, la un moment dat, te verifică. Ai făcut, toată lumea e fericită, tu îţi iei banii.. N-ai făcut, omul nu mai e fericit, nu îţi mai iei banii, la revedere! Uite ce simplu e… Ca parlamentar, acum sunt în concediu fără plată.. Şi înainte am fost în medical.. Asta în ceea ce mă priveşte pe mine, fiindcă biroul parlamentar de la colegiul 19 a funcţionat absolut normal în toate aceste luni!
Seamănă televiziunea, showbizul cu politica? La ce?
Nu prea, pentru că la televiziune există o disciplină şi un respect faţă de competiţie.. În Parlament, mai toată lumea vorbeşte – de regulă simultan – şi nu prea ascultă nimeni pe nimeni.. Ca să înţelegeţi cât de derutată am fost eu în această lume, eu m-am aşezat în prima bancă exact ca la şcoală, ca să pot să vedea la tablă…. Abia apoi am aflat că primele bănci ar trebui ocupate de lideri…. Şi că nici la tablă nu se prea străduieşte lumea să se uite cu atenţie…
Aşadar, te întorci în acea lume în care te regăseşti cel mai bine… Primul tău pariu la reîntoarcerea în televiziune e „Pariu cu viaţa”…
Uite, n-am vorbit cu nimeni despe asta până acum… şi nici n-am avut curaj, pentru că e complet nou şi nu ştiam dacă ne iese… Eu, de fapt, mă reinventez în televiune pentru că, până acum, n-am jucat niciodată într-un serial. Iar abia fac primii paşi în zona asta. Cum să zic…. am scăpat, ca să zic aşa, de „pempărşi”, dar încă merg ţinută de mână… Tehnic, filmez când pot, cât pot, doar câteva zile pe lună pentru că nu am voie mai mult… Şi toată lumea mă susţine, mă ajută, mă încurajează.
M-am mai gândit la ceva… Ştii, toţi copiii sunt întrebaţi ce sunt părinţii lor, unde lucrează… La Maia, care e răspunsul…
Vezi, Maia la această întrebare a răspuns mereu “mama lucrează în televiziune”… În capul ei, asta cu Parlamentul nici nu cred că a existat foarte clar conturată.. Ea ştia că m-am dus acolo pentru copii mai puţin norocoşi decât ea…

Urmărește-ne pe Google News