George W. Bush, juniorul, cum ar veni, a rostit, în timpul protestelor americanilor față de al doilea război din Irak, o frază definitorie pentru democrația clasică: „O țară nu se conduce prin focus-grupuri!”.

Fără a fi, nici pe departe, cel mai bun președinte american al tuturor timpurilor, George Bush junior a sintetizat în acea frază tot ceea ce generații mai noi de politicieni, analiști și politruci nu vor sau chiar nu pot să înțeleagă: în democrațiile reprezentative, alegerile sunt cele în urma cărora se decide, pentru o anumită perioadă, cine face legile și cine conduce executivul.

În democrațiile reprezentative, poporul se exprimă la intervale regulate sau în momente de criză, alegându-și reprezentanții pentru doi, patru, cinci ani, în funcție de prevederile constituționale sau electorale din fiecare țară.

Cu siguranță, nu este un sistem perfect, dar este cel mai apropiat de ceea ce ar trebui să fie.

Poporul sau publicul își poate schimba opiniile sau preferințele mai devreme de finalul unui ciclu electoral sau aleșii pot devia de la programul în baza căruia au fost trimiși să reprezinte electorii.

Totuși, se întâmplă foarte rar ca un regim ales democratic să fie schimbat înainte de finalizarea ciclului electoral.

În ultima vreme, însă, publicul este din ce în ce mai capricios. Nu scriu „poporul”, ci publicul, pentru că, în foarte multe cazuri, vorbim doar de o parte a celor cu drept de vot, uneori nu cu adevărat reprezentativă.

Dacă în stradă se află doar o mică parte a celor care au votat, strada nu poate fi reprezentativă.

Nu poți vorbi în numele românilor, de exemplu, dacă nu ai acceptul tuturor românilor de a-i reprezenta. Sau nu al tuturor, ci a măcar jumătate plus unu dintre românii cu drept de vot.

Nu poți vorbi în numele românilor din diaspora, dacă ei nu te-au ales pe tine să-i reprezinți. De asemeni, nu poți vorbi nici măcar în numele unei categorii sociale, dacă nu ai măcar voturile majorității simple a membrilor respectivei categorii sociale. Așa și nu altfel funcționează democrația.

Tot în democrație, orice voce trebuie ascultată, orice tendință trebuie analizată și atent cântărită. Dar deciziile nu trebuie luate nici sub presiunea străzii, nici sub presiunea unor grupuri gălăgioase, dar nu neapărat reprezentative.

Democrația nu presupune conducerea unei țări sau luarea unor decizii de către cei care au portavocea mai puternică sau mai mulți fani și mai multe like-uri pe Facebook. Majoritatea certificată decide, respectând minoritățile. Atunci când o minoritate vrea să decidă ea, impunându-și majorității punctele de vedere, ieșim, pur și simplu, din regulile democratice.

Democrația nu este perfectă, repet, dar dacă vrem să îmbunătățim sistemul democratic, avem o singură cale: să acționăm legal, respectând regulile democratice. Când răstorni sau încerci să schimbi un regim nedemocratic, prin mijloace care contravin regulilor și legilor acelui regim, se numește revoluție.

Când răstorni sau încerci să schimbi un regim democratic prin mijloace care contravin legilor și regulilor respectivului regim, avem de-a face cu o lovitură de stat.

Democrația are două componente de bază: votul și asumarea acțiunilor proprii. Restul e gargară în mediul online. Dar vom reveni la această discuție.

OPINIE/ PAH, despre situația politică actuală. "Democrația e din ce în ce mai fudulie"

CITEȘTE ȘI:

OPINIE/ PAH comentează investiţiile României din ultimii ani în „bisericizare şi militarizare”

OPINIE/ Tabloul României de Centenar, descris de PAH. Și un mesaj de Ziua Națională: „La mulți ani, România! Ești neschimbată, fată!”

OPINIE/ PAH despre corupția din presă: Cerem transparență, dar nouă ne lipsește total. Cerem intransigență, dar nu ne-o aplicăm și nouă!

OPINIE / PAH: Ce-ntenar? De prea multă vreme, funcționăm, ca națiune, doar cu gândul la supraviețuire

 
 

Google News Urmărește-ne pe Google News