Săracele bogate Biserici Ortodoxe
Puntea pe deasupra politicului a întins-o, de pe scara avionului, chiar Prefericitul Părinte Kiril, care a ținut să asigure că una-i una, alta-i alta: ”Oricum ar decurge istoria, noi, creştinii ortodocşi care trăim în ţări diferite trebuie să ţinem minte că avem valori comune”. Situația nu e însă chiar așa de tranșată, politicul fiind și în Rusia, și în România, răspunzător de mărirea și decăderea bisericilor naționale, de sute ani. Un lucru au în comun cele două Biserici Ortodoxe, rusă și română: sunt bogate și vor deveni și mai bogate. Dar cu agoniseala credincioșilor, cum stăm?
În Rusia, Kiril a reușit să ”înduplece” Duma de Stat să voteze o lege specială, pentru restituirea unui mare număr de proprietăți, care au reintrat în patrimoniul imens al BORu. Firme agreate de puternica Biserică Ortodoxă Rusă desfășoară ample afaceri – legale – cu țigări, alcool, diamante, bănci, chiar și petrol, atât în Rusia, cât și în statele foste sovietice, din vecinătatea apropiată. Dar cele 35 000 de parohii și peste 1000 de mănăstiri sunt încă prea puțin, pentru a ostoi setea de credință a rușilor, pe care Kiril, cel de-al 16 patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, i-a însuflețit ca nimeni altul, în iubirea de ortodoxie. Astăzi, 72% din suflarea rusească crede în Dumnezeu. Mixtul de credință ortodoxă, cu politică imperială, este un model patentat de Kremlin de sute de ani. Cei 144 de milioane de ruși, altădată mult mai mulți, în marele imperiu de la răsărit, își trec iubirea de țară direct prin rugăciunile de la biserică, fiind învățați să creadă în Cel de Sus (Dumnezeu) și să asculte de Cel Puternic (țarul, președintele), care se ”sprijină” reciproc.
În România, BOR este una dintre cele mai stabile și mai înstărite instituții din țară. Posesiunile bisericii naționale române sunt impresionante și vor culmina cu edificarea și inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, la 1 Decembrie 2018. Cei 10 ani de conducere iscusită a Preafericitului Părinte Daniel au ”scos din foame” haina preoțească ortodoxă. Întreprinzător de talent, perseverent și autoritar, Preafericitul Daniel a ordonat afacerile bisericii sale cu iscusință și multă stăruință. Peste tot în țară, așezămintele bisericești sunt restaurate și atent îngrijite, infrastructura instituțională bucurându-se de o atenție specială. Un prieten din Europa, care iubește România și o vizitează frecvent, a sesizat un aspect interesant: ”Cum se face că mănăstirile și bisericile de la voi sunt impresionant de frumoase și bine întreținute, în timp ce casele mulților credincioșilor par vechi, și cu zugrăveala căzută?” Și la noi, 95% dintre români cred în Dumnezeu, în timp ce credința în biserică se menține cu procente de peste 50% de ani buni, deși tot scade, în funcție de urâtele scandaluri din sânul BOR. Misiunea socială consistentă și eficace, la care s-a angajat Biserica Ortodoxă Română de ani buni, rămâne un aspect lăudabil și de încurajat, modelul creștin ortodox fiind un reper vital pentru credincioșii sărmani din întreaga țară.
Politică și biserică – ingredientul imperfect al lumii de ieri și de azi
Cei doi Întâi Stătători ai Bisericilor Ortodoxe ruse și române vor avea un program încărcat, în cele trei zile de ședere a lui Kiril la București. Simbolistica vizitei este cu atât mai interesantă, cu cât Întâi Stătătorii sau reprezentanții delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe vor vorbi despre ”dificultăţile mărturisirii credinţei în timpul regimului comunist şi importanţa libertăţii religioase astăzi”. Se va mai sărbători ”Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”. Relațiile dintre cele două entități nu au fost lipsite de sincope. Așa cum BORu a făcut eforturi să se distanțeze de politică și KGB, după 1990, tot așa BOR a făcut, după Revoluție, mari eforturi să derusifice multe dintre parohiile din județele din estul României. Astfel că, deși nu fac politică, bisericile lumii tot la politică ajung.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pentru guvernarea PSD-ALDE, lungul sezon al judecății sindicale a început
- Editorial de Claudiu Săftoiu. TAROM – destinația unui eșec administrat politic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Să ne revenim: Liviu Dragnea, primul președinte ”ne-premier” al PSD, conduce totuși guvernul României
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Sub privirile aliaților NATO, România își umflă pieptul în fața Rusiei
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Dragnea, politica și ciomăgarii
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Precedentul catalan în România: cine va opri referendumul autonomist al radicalilor maghiari din Transilvania?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Înarmarea în ritm alert a României – episodul mult așteptat, necesar și obligatoriu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pescuit extrem la răpitor: scapă lacul Belina din fălcile abuzatorilor în serviciu?