OPINIE/ PAH, Despre Bunătatea Din Pragul Sărbătorilor: "Caltaboșii N-aduc Fericirea"

Dar nu e așa. Nu așa trebuie să fie.

Sunt câteva lucruri pe care n-ar trebui să le practicăm sau spre care n-ar trebui să tindem doar din an în paști. Bunătatea, fericirea, caritatea și democrația, de exemplu.

Ne împiedică ceva să fim buni în fiecare zi a anului? Sau este asta o resursă limitată, pe care trebuie să o folosim cu parcimonie? Se dă bunătate pe cartelă, astfel încât să agonisim un an întreg și să ne deșertăm bunătatea doar sub bradul de Crăciun? Cum ar fi să fim buni 365/24? Ne-ar răpi asta ceva din „magia sărbătorilor”?

„Sărbători fericite!”, „Crăciun fericit”. OK. Ne dorim ca sărbătorile să fie fericite, fericit să fie și Crăciunul. Ăsta e altruism. Dar noi de ce n-am fi fericiți? De ce nu ne urăm asta? Da, fericirea e un concept încâlcit. Se chinuie de multă vreme să ni-l explice sau să ni-l deslușească diverși experți. Deși fericirea poate însemna puțin, uneori. Alteori, „Să fii fericit!” poate echivala cu o înjurătură. Căci ni se pare atât de greu de atins pragul ăsta… Să n-o complicăm, însă.

De ce să facem pachete pentru copiii săraci doar de Crăciun și Paște? Copiii săraci sunt săraci tot timpul anului. Au nevoie de ajutor în fiecare zi. Caritatea asta ciclotimică nu-i ajută deloc. Le arată doar că niște ipocriți vor să-și spele păcatele în preajma unor evenimente religioase. Doamne și domni bine îmbrăcați și parfumați fac donații de sărbători și apar în ziare sau la televizor. Dacă ar face asta mai des s-ar banaliza și n-ar mai apărea nici în ziare și nici la televizor. Și așa ar trebui să fie. Caritatea nu este despre cei care dau, ci pentru cei care primesc. Cei mai mulți bani pentru ajutorarea celor în suferință nu au venit, în România, niciodată, de la bogați, ci de la cei care, în egala lor suferință, au găsit puterea de a da câte 2 euro, printr-un sms, din când în când.

Cam așa stau lucrurile și cu democrația. E o chestie care nu se practică în salturi, ci zi de zi. De către cetățeni. Democrația nu e apanajul domnilor și doamnelor în costume, nu e o chestie complicată pe care noi, proștii, să nu o înțelegem. Și nici un joc nu e, cum le place politicienilor să spună. Viețile naostre nu sunt subiect de joc.

Dar vom mai vorbi despre asta. Să nu ne încărcăm inutil. Acum e sărbătoare, e Crăciun. Măcar ei să fie fericiți, dacă noi nu vrem.