Cumva, realitatea din teren contrazice îngâmfarea din cancelarii.
Europa de Vest a alergat, trebuie să recunoaștem, o lungă perioadă de timp.
Acum nu mai aleargă, pentru că nu poate. Nici doppingul și nici arbitrii nu o mai pot ajuta. E bătrână, plictisită și deznădăjduită. Spera să se poată odihni după toate trofeele câștigate în ultimele decenii, dar a descoperit că impresarii au lăsat-o, la senectute, cu conturile goale.
Europa de Vest se târăște, în timp ce Europa de Est vine tare din spate, cu forțe încă proaspete. Are foamea outsiderului, prospețimea odihnitului și resurse de răutate nebănuite. Asemenea sportivilor tineri, vrea să detroneze de pe podium legendele, cu lipsa de respect a oricărei generații în afirmare.
Europa de Vest arată cu aroganță spre vitrina lină cu medalii și cupe, în timp ce Europa de Est îi pune în față, cu tupeu, rezultatele din ultimele concursuri.
Dacă ar fi să existe cu adevărat o Europă cu două viteze, care să delimiteze, aceasta nu i-ar delimita pe cei care vor de cei care nu vor să alerge, ci pe cei care nu mai pot de cei care pot, pentru ca toți cei care nu mai pot să se simtă protejați.
Există, în schimb, o din ce în ce mai bine conturată Europă cu două măsuri, în baza sentinței lansate acum două secole de scriitorul prusac Joseph Freiherr von Eichendorff: „Quod licet Iovi, non licet bovi” – (Ceea ce-i este permis lui Jupiter nu îi este permis și boului).
Chiar dacă ni se spune că este greșit să punem semnul egal între intervenția jandarmilor români din 10 august și intervențiile jandarmilor francezi la Paris, în ultimele săptămâni, o comparație totuși ar trebui să ni se permită. Atunci când Parlamentul European a votat o rezoluție în care, printre altele, condamna „intervenția disproporționată a forțelor de ordine” din România, n-avea toate datele la dispoziție.
Căci la București au fost 1.000 de jandarmi pentru o manifestație de 20.000 până la 50.000 de oameni (depinde de surse), în timp ce la Paris, în serile în care în stradă erau 10.000 de veste galbene, jandarmii erau nu mai puțin de 8.000. Unde este, oare, disproporția mai evidentă?
Dar și mai dublă va fi măsura în cazul depășirii deficitelor bugetare.
Într-o singură seară, în 13 minute de discurs, Emmanuel Macron a dat bugetului Franței o gaură de 10 miliarde de euro. Măsurile populiste anunțate de frică, respectiv majorarea salariului minim, scutirea de taxe a pensiilor sub 2.000 de euro etc., duc, brusc, deficitul estimat al Republicii pentru 2019 de la 2,8% din PIB la 3,4%.
Va cârâi UE la această gravă încălcare a regulii europene care impune un deficit maxim de 3%. Cu maximum jumătate de gură. Căci Italia n-are voie să depășească un deficit de 3% pentru a-și rezolva problemele, România nu are voie să depășească un deficit de 3% pentru a se dezvolta, dar Franța va avea, probabil, nevoie să o facă, pentru a salva președinția tinerei speranțe Macron.
O singură Europă, unită, două măsuri.
„En marche!”, mă, de-aici, populiștilor!
Citește și:
OPINIE/ PAH, despre situația politică actuală. „Democrația e din ce în ce mai fudulie”
OPINIE/ PAH comentează investiţiile României din ultimii ani în „bisericizare şi militarizare”