Când statul uită că trăiește din munca cetățenilor săi, cetățenii urăsc statalitatea
Cei care au văzut în referendumul din Spania o simplă recrudescență a naționalismelor autonomiste de secol XIX, trebuie să se mai gândească. Atitudinea catalană de azi nu se revendică atât de la trecutul său glorios și singular – pentru că îl împarte cu Spania întreagă, ci se raportează la prezentul ei economic frustrant. Nordul Spaniei, mai intrepid, mai pragmatic și mai organizat, a beneficiat de toate beneficiile statului național și suveran spaniol, ca membru deplin al Uniunii Europene. Infrastructura teritoriului este impecabilă, progresul în înaltele tehnologii este evident, dezvoltarea unui turism mondial de o valoare inestimabilă face din Spania și, subsecvent, din Catalonia, destinații de prim rang ale lumii. Cultura spaniolă, arta, cântecul, fotbalul, tenisul spaniole, orașele spaniole, cetățile, culorile, sunt parte din proiectul spaniol de succes, de care a beneficiat din plin Catalonia. Autonomia extinsă de care s-a bucurat, de peste 40 de ani, a permis provinciei să se dezvolte pe un model mai profitabil și să obțină rezultate remarcabile. Astfel că cea mai mare problemă pusă în subtext de întrebarea referendumului a fost aceea a decalajelor economice, prin care provincia este dramatic nedreptățită, dată fiind politica de redevențe a statului spaniol. Colecta financiară la un bugetul general al Spaniei nu se întoarce proporțional la cel mai mare contributor, Catalonia, ci se împarte către întreaga națiune spaniolă, după criterii politice care depășesc interesele regiunii catalane. Și este firesc așa. Reacțiile violente ale guvernului spaniol, care a bruscat mulțimile de votanți catalani și au închis sute de secții de votare, dovedesc însă exact ceea ce catalanii au dorit să scoată în evidență: statul leneș, nereformat, care se teme pentru propria existență. Descentralizarea administrativă, îndepărtarea pericolelor armate care fac inutilă armata națională, efectul nivelator al globalizării, în care toți mănâncă la fel, se îmbracă la fel, văd aceleași filme și vorbesc cu aceleași telefoane – toate acestea duc la exasperare provinciile muncitoare, care se autoguvernează de zeci de ani cu succes.
Precedentul catalan va scoate din adormire focarele autonomiste europene
Nimic nu sună mai plăcut decât sancționarea capitalelor arogante, a politicienilor corupți, a globalizării care îndobitocește. Efectele unor referendumuri care despart, în loc să unească, reprezintă o inconștientă abandonare a dreptului la integritate teritorială și suveranitate națională, câștigate cu prețul a două războaie mondiale și cu milioane de europeni uciși. Europa națiunilor se confruntă astăzi cu o destabilizare fără precedent: Țara Bascilor (Spania), Flandra (Belgia), Nordul Italiei, Corsica (Franța), sunt următoarele pretendente la separatism și autonomie. Foarte curând, probabil, regiunea Harcov și Ardealul românesc vor deveni subiect de referendum pentru parlamentarii noștri unguri care l-au ascultat pe Victor Orban la Cluj, vorbind cu convingere despre viitorul exclusiv unguresc al pământurilor din Covasna și Harghita. Statul util își pierde însemnătatea, pentru că mai mult ia, decât dă. Și cu cât e mai corupt și mai orb statul, cu atât dă mai mult de gândit autonomiștilor din interior. Fărâmițarea națiunilor duce la slăbirea întregii construcții politice europene. Energiile consumate în a fi diferit vor secătui în curând necesarul de energie pentru a fi protejat și în siguranță. Iar acesta este scopul celor mai mari dușmani ai Europei puternice, care în cei peste 60 de ani de existență a devenit a două economie a lumii democratice, tocmai prin proiectul său, al națiunilor unite.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
CITIȚI ȘI:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Înarmarea în ritm alert a României – episodul mult așteptat, necesar și obligatoriu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pescuit extrem la răpitor: scapă lacul Belina din fălcile abuzatorilor în serviciu?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Angela merge mai departe: Germania doamnei cancelar rămâne cea mai bogată, stabilă, vizionară și echilibrată națiune europeană
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Leapșa pe responsabilități, în caz de calamități
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Să plângem cu Goțiu și Palada. Despre politicieni nesimțiți față de propria nesimțire
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Ședințele CSAT – locul de unde planurile militare și de securitate ale României sunt angajate în curse contra-cronometru
- Editorial de Claudiu Săftoiu. România jalonează viitorul european: preia președinția UE la 1 ianuarie 2019 și organizează primul Summit UE post-Brexit, la Sibiu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. ”ZAPAD 2017” – un exercițiu militar rusesc la cheie. Joaca de-a invazia asupra Europei
- Editorial de Claudiu Săftoiu. La 16 ani după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA: vigilență extremă între statele lumii, încordare apăsătoare între oameni, comunități și religii
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Încet cu naționalismul pe gheața relațiilor româno-ungare
- Editorial de Claudiu Săftoiu. În bugetul Apărării nu e pace. Cum se împacă setea de înarmare a României, cu foamea de bani a militarilor, generată de Legea salarizării unitare?
- Editorial de Claudiu Săftoiu: Alerta începutului de an școlar: editarea și tipărirea manualelor școlare – o miză a colectării de bani pentru partid, din educație?