Profesorul Emil Moise, despre standardele de evaluare la Religie: „Sunt ilegale și discriminatorii. Să obligi pe cineva să meargă la biserică este infracțiune”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Elevii care vor note mari la Religie vor trebui să studieze îndeaproape tainele credinței. La clasele mici, cel puțin, s-a terminat cu joaca! Elevii nu vor mai primi note pe niște desene cu lumânări, icoane sau cădelnițe, ci vor trebui să-l ia pe Dumnezeu foarte în serios: să meargă la biserică, să participe la slujbe, să-și formeze propriile experiențe religioase și să fie buni creștini. Aceste standardele de evaluare, aflate până pe 23 iulie în consultare publică, reaprind fitilul uneia dintre cele mai mari controverse din sistemul de educație românesc: religia predată ilegal în școli, așa cum acuză profesorul de filozofie Emil Moise, cel care a învins în instanță statul și Biserica Ortodoxă Română.
Cuprins:
- Ce trebuie să facă elevii pentru o notă mare la Religie: să meargă la biserică și să asculte slujba
- Asumarea părinților, o portiță de scăpare
- Emil Moise: „O decizie care accentuează și mai mult gravitatea situației”
- „Nu trebuie să luptăm pentru schimbarea standardelor, trebuie să luptăm pentru ca Ministerul Educației să respecte legea”
- Emil Moise: „Aplicarea standardelor în forma actuală ar fi un abuz”
Ce trebuie să facă elevii pentru o notă mare la Religie: să meargă la biserică și să asculte slujba
Standardele naționale de evaluare la disciplina Religie îi obligă pe elevi să meargă la biserică și să asiste la slujbe. Concret, este vorba despre elevii de clasa întâi care trebuie, printre altele, să poată descrie elementele specifice bisericii, pornind de la participarea lor la slujbele religioase. Aici, competențele sunt de bază, consolidate și avansate. Nivelul minim de performanță presupune ca elevul să răspundă la întrebări, dar cu ajutor din partea profesorului, în timp ce nivelul avansat presupune ca elevul să explice în detaliu și să vină inclusiv cu exemple personale din viața lui de zi cu zi.
Mai mult, copiii vor fi evaluați și în funcție de propriile experiențe religioase pe care le-au dobândit în familie sau în comunitate. La clasa a II-a, exigențele cresc: elevilor li se cere să explice prin exemple cum îl poartă pe Dumnezeu în minte și în suflet.
Profesorul de filozofie Emil Moise, cel care a demonstrat în instanță că Religia se predă ilegal în școli, a declarat pentru Libertatea că noul sistem de notare încalcă flagrant legea. „Nu poți obliga o persoană să meargă la biserică, n-o poți obliga să aibă comportamente religioase, indiferent din ce cult ar face parte. Dacă faci acest lucru, comiți o infracțiune. În acest caz, statul obligă școlile și profesorii de religie să comită această infracțiune, iar copiii sunt victimele acestui abuz”.
În ceea ce privește prezentarea de către copii a unor exemple personale din viața lor religioasă, această obligație este discriminatorie. „Unii dintre ei poate nu merg la biserică, poate nu au astfel de experiențe, nu au în familie comportamente religioase. Prin urmare, tu, profesor, ar trebui să-i evaluezi după ceea ce învață ei la școală, nu după ceea ce fac ei acasă, în timpul lor liber”.
Într-adevăr, unii copii au posibilitatea să prezinte astfel de exemple personale, alții nu. „Nu poți obliga un copil să adopte un anumit comportament doar pentru a obține o notă. Îi poți spune că este bine, de exemplu, să-i ajuți pe bătrâni sau să faci fapte bune, dar nu poți condiționa nota de dovada că a făcut astfel de lucruri”.
În plus, continuă Emil Moise, nici nu ai cum să verifici autenticitatea acelor exemple. „Poate copilul regizează o anumită scenă doar pentru a obține un punctaj mai mare la școală. Astfel de lucruri nu pot constitui criterii de evaluare. Sunt absurde, pentru că profesorul nu are niciun mijloc real de a verifica dacă experiențele prezentate sunt autentice sau nu”.
Potrivit profesorului Moise, dacă un copil va fi condiționat, pentru o notă mare, să prezinte exemple din propria viață care au legătură cu religia, cel mai probabil, mulți dintre ei le vor inventa. „Unii vor spune că au ajutat o bătrână să traverseze strada, că au mers la cimitir sau că au participat la diverse activități religioase. Acei copii care nu trăiesc în familie experiențe religioase vor avea tendința să fabuleze. Practic, indirect, aceste criterii de evaluare sunt un îndemn la a spune lucruri neconforme cu realitatea”, consideră profesorul.
Asumarea părinților, o portiță de scăpare
Pe de altă parte, continuă Emil Moise, cei care au gândit noile standarde de evaluare se află, totuși, într-un soi de legitimitate. „I-ar putea salva, totuși, un aspect și anume: la ora de Religie asistă doar copiii pentru care părinții au depus cerere, conform prevederilor legale introduse în 2015. Asta înseamnă că părinții care au cerut înscrierea elevilor la ora de Religie își asumă faptul că este o disciplină confesională”.
Cu alte cuvinte, asta înseamnă că tu, părinte, știi ce se petrece în această oră, știi că elevii se închină, învață și spun rugăciuni. Într-un astfel de context, a-i cere elevului să participe la activități care țin de biserică este un lucru perfect justificat. „Se presupune că, dacă îți dorești Religie confesională pentru copilul tău, nu ai o problemă ca acesta să meargă și la biserică. Profesorul îți poate spune: «Ai înscris copilul la o disciplină confesională. Asta înseamnă că ne închinăm, spunem rugăciuni și participăm la viața bisericii. Prin urmare, copilul nu este obligat la un comportament religios, pentru că tu, părinte, ți-ai asumat din start acest lucru»”.
Analizând situația din celălalt punct de vedere, al părinților care nu sunt de acord cu astfel de practici și care nu și le asumă pentru copiii lor, lucrurile sunt și aici interesante. „Această prevedere poate fi privită și ca pe o invitație adresată părinților de a nu-și mai înscrie copiii la ora de Religie sau de a-i retrage de la această disciplină care, știm cu toții, este facultativă. Mă refer la părinții care care nu sunt de acord cu astfel de cerințe”, explică profesorul.
Unde este, atunci, problema? Emil Moise ne lămurește: „Problema apare în momentul în care școlile nu respectă legea și îi înscriu pe copii la Religie fără ca părinții să depună o solicitare în acest sens. Sau le cer părinților să-și dea acordul bifând o casetă într-un formular. Problema apare și în momentul în care această înscriere, care trebuie reînnoită anual, se prelungește până în clasa a XII-a inclusiv”.
Emil Moise: „O decizie care accentuează și mai mult gravitatea situației”
Obligația elevilor de a merge la biserică și de a asculta slujbele accentuează și mai mult gravitatea situației, mai spune Emil Moise. Iar acest lucru se întâmplă mai ales în cazul părinților care nu au depus pentru copiii lor o cerere de înscriere la ora de Religie, dar ei frecventează, totuși, această disciplină. Mai exact, dacă până acum, acești elevi înscriși abuziv la Religie erau puși să învețe rugăciuni și să se închine, pe viitor aceștia vor fi obligați să participe inclusiv la activități desfășurate în biserică, în timpul lor liber.
Revenind la posibilitatea părinților de a-și retrage copiii de la Religie, mai trebuie punctat un aspect: în realitate pare simplu să spui stop. În practică însă lucrurile se complică, iar părinții, de cele mai multe ori, renunță la idee. Deși poate nu sunt de acord cu această materie, deși mulți nu vor fi de acord cu noile standarde de evaluare, oamenii nu vor avea încotro și vor trebui să le accepte.
„De multe ori, ora de Religie este programată în mijlocul orarului, în mijlocul zilei, iar copiilor nu li se oferă un spațiu adecvat unde să stea în ora respectivă. Și, pentru că părinții nu se pot învoi de la serviciu să vină la școală să-i ia și să-i aducă înapoi, copiii rămân în clase, fac alte activități, dar sunt expuși, totuși, la acele informații cu caracter religios”.
„Nu trebuie să luptăm pentru schimbarea standardelor, trebuie să luptăm pentru ca Ministerul Educației să respecte legea”
Însă soluții există, sunt legale, dar în continuare sunt ignorate de sistem. Este vorba despre două decizii ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, din 2017 și 2018, potrivit cărora neasigurarea de către statul român a unei discipline alternative, cu același statut ca Religia, este discriminatorie. La fel, discriminatorie este considerată și includerea notei la Religie în media școlară anuală.
„Pentru că Ministerul Educației nu respectă aceste prevederi, părinții pot da în judecată școala și, implicit, statul român. Ei nu mai trebuie să demonstreze că ai lor copii au fost discriminați, pentru că acest lucru a fost deja constatat prin decizia CNCD. Părinții respectivi nu trebuie decât să ceară despăgubiri pentru prejudiciul suferit”.
Cu alte cuvinte, dacă un copil alege să nu facă Religie, iar ora este programată la mijlocul orarului, părinții acestuia pot acționa școala în instanță și pot cere despăgubiri pentru faptul că-l obligă pe elev să piardă o oră, indiferent dacă stă pe hol, în curte sau într-o sală de clasă.
O altă formă de discriminare potrivit CNCD este și includerea notei la Religie în media generală. Concret, un copil înscris la ora de Religie va avea o medie în plus față de unul care nu este înscris. Apoi, la finalul anului școlar, elevul cu mai multe medii ar putea lua premiul întâi cu coroniță, iar celălalt nu. Sau, mai grav, la înscrierea la facultate, cel cu o medie în plus ar putea să fie admis față de unul care are cu o medie mai puțin.
Emil Moise: „Aplicarea standardelor în forma actuală ar fi un abuz”
Dacă aceste hotărâri ale CNCD ar fi aplicate, mai spune Emil Moise, nota la Religie nu ar mai conta la media generală, ci ar rămâne o notă importantă doar pentru elev și familia lui fără să producă alte efecte. „Toți miniștrii Educației din 2017 până în prezent au încălcat legea prin faptul că nu au pus în aplicare hotărârile CNCD și au permis ca milioane de copii să fie discriminați. Noi nu trebuie să luptăm pentru schimbarea standardelor de evaluare. Trebuie să luptăm pentru ca Ministerul Educației să respecte legea”.
În concluzie, standardele naționale de evaluare pentru disciplina Religie sunt nelegale în forma actuală, atâta timp cât Ministerul Educației nu pune în aplicare deciziile CNCD din 2017 și 2018, mai spune Emil Moise. „Câtă vreme nu oferă o disciplină alternativă Religiei și nu decide, printr-un act normativ, ca media să nu mai fie inclusă în media generală, ministerul comite o discriminare în masă. În fiecare an există, potrivit datelor Ministerului Educației, între 300.000 și 400.000 de copii care nu participă la ora de Religie. Acești copii sunt discriminați. În aceste condiții, dacă standardele de evaluare vor fi aplicate întocmai, acest lucru va accentua abuzul deja existent și va adăuga un nou abuz”.
