„I-am cerut să reacţioneze instinctual la cuvintele fericire, surpriză, reflecţie, îndoială, linişte, tristeţe, chin şi moarte”, spune Andre. Andre a imortalizat-o pe Marilyn în haloul psihic pe care cuvântul „moarte” i-l provoca, transmite pulptastic.com. „Când am spus «moarte» şi-a acoperit capul într-un postav negru pe care-l purta pe umeri. Moartea era pentru ea neant negru. Am vrut să-i contrazic intuiţia. Am sugerat că moartea poate fi inaugurală, sau năzuinţa unei lumini eterne. Marylin a dat din cap în semn de dezacord şi mi-a spus că moartea-i doar aşa, gol nesfârşit. Şi-a întors faţa spre mine, oarecum impasibilă, intangibilă cu ochii ei goi. Buzele ei îşi pierduseră culoarea. Pentru Marilyn, moartea era sfârşitul precis şi ireversibil.”