ComenteazăPremiile Academiei Americane de Film au pornit la drum pe 16 mai 1929, la hotelul Hollywood Roosevelt. În fiecare an se acordă pentru 24 de categorii diferite, iar Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin se acordă anual începând cu anul 1948. Până în 1950 s-a acordat ca un Premiu Special, iar între 1951 și 1956 a fost doar un Premiu Onorific. Abia începând cu anul 1957 s-a acordat ca un premiu separat, așa cum a rămas și astăzi.
De la introducerea categoriei de film străin pe lista Premiilor Oscar și până la prima propunere a României au trecut 18 ani. Abia în 1966, țara noastră a ales „Răscoala”, lui Mircea Mureșan, să ne reprezinte în lupta pentru „cel mai bun film străin”.
Un film dramatic, o ecranizare după romanul lui Liviu Rebreanu cu același nume. În rolurile principale: Ilarion Ciobanu, Emil Botta și Nicolae Secăreanu. Filmul n-a ajuns pe lista scurtă, dar Mureșan a câștigat cu acest film premiul pentru debut la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1966.
De atunci și până în prezent, adică în 55 de ani de propuneri, România a făcut doar 35. Ceea ce înseamnă că au existat 20 de ani în care țara noastră nu a nominalizat pe nimeni. Din mai multe motive.
Fie nu s-au îndeplinit condițiile de participare, s-a considerat că în anul respectiv România nu are niciun film care să poată ajunge să fie considerat eligibil pentru „cel mai bun film străin” sau titlul ales în țară nu îndeplinea condițiile impuse de Academia Americană de Film.
Amza Pellea, Gheorghe Dinică sau Florin Piersic au ratat Oscarul
Înainte de 1989, propunerile la Oscar erau făcute de cei e la RomâniaFilm. În prezent, de această operațiune se ocupă cei de la Centrul Naţional al Cinematografiei, iar cea mai lungă perioadă în care România n-a existat la Oscar a fost între 1977 și 1982.
A doua nominalizare a României a fost în 1968, „Columna”. Un film istoric, regizat de Mircea Drăgan, după scenariul scris de romancierul Titus Popovici, cu Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Gheorghe Dinică sau Florin Piersic, în rolurile principale. Au urmat mai apoi „Răutăciosul adolescent” (1969), „Mihai Viteazul” (1971), „Veronica” (1973) sau „Osânda” (1976).
Sergiu Nicolaescu, cinci propuneri pentru Oscar
Așa cum era de așteptat, Sergiu Nicolaescu, cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 de filme, plus 27 de coproducții și peste 1 miliard de spectatori, a bifat de cele mai multe ori pe această listă, cu cinci filme trimise juriului Academiei Americane de Film.
Debutul l-a bifat în 1971 cu „Mihai Viteazul”, apoi au mai urmat „Osânda” (1976), „Ciuleandra” (1985), „Noi, cei din linia întâi” (1986), iar ultima nominalizare fiind în 2004, cu „Orient Express”.
De mai mult de o propunere s-au bucurat și regizorii:
- Mircea Daneliuc: „Glissando” (1984) și „Patul conjugal” (1993)
- Nae Caranfil: „Filantropica” (2002) și „Restul e tăcere” (2008)
- Cristi Puiu: „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) și „Sieranevada” (2017)
- Cristi Mungiu: „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007) și „După dealuri” (2013)
- Corneliu Porumboiu: „Polițist, adjectiv” (2009) și „La Gomera” (2020)
- Radu Jude: „Aferim!” (2016) și „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2019).
O grevă pe aeroport a întârziat nominalizarea României
Două nominalizări din partea României a avut și marele regizor Lucian Pintilie. Prima a fost în 1990 cu „De ce trag clopotele, Mitică?”. Doar că dosarul României nu a putut ajunge la timp la oficialii Academiei Americane de Film, din cauza unei greve pe aeroport, după cum relata publicația Filmreporter.ro. Filmul fusese produs în 1981 și interzis de regimul comunist, dar în cele din urmă a fost lansat în 1989 și a putut fi eligibil pentru ediția premiilor din 1990. Iar cea de-a doua șansă a lui Pintilie a fost în 1998, cu „Terminus paradis”.
2,4 milioane de euro a fost costul pentru realizarea filmului „Restul e tăcere” în regia lui Nae Caranfil. Propunerea României din 2008 era cea mai scumpă realizare cinematografică românească până la acea dată
Anii au trecut, dar nominalizările n-au adus nimic. Asta până la lungmetrajul „După dealuri” al lui Cristi Mungiu! Acesta a fost primul film românesc care a ajuns pe lista scurtă a Oscarurilor, la ediția din 2013. Dar când s-a anunțat lista finală de cinci, România n-a prins covorul roșu. Au făcut-o „Amour” (Austria), „War Witch” (Canada), „No” (Chile), „A Royal Affair” (Danemarca) și „Kon-Tiki” (Norvegia). „După dealuri” spunea povestea a două fete care au crescut împreună la orfelinat și s-au regăsit apoi într-o mănăstire izolată din România.
„Colectiv” ales de CNC pe 15 octombrie 2020
La 54 de ani după prima propunere a României a venit rândul documentarului „Colectiv” să fie ales să ne reprezinte la Oscar. Filmul lui Alexander Nanau a câștigat marea finală din România, unde au mai participat „Acasă” de Radu Ciorniciuc, „Tipografic Majuscul” de Radu Jude, „Dragoste 2. America” de Florin Șerban sau „Între Chin și Amin” de Toma Enache.
Răspunsul Comitetului de selecție pentru desemnarea propunerii României la secțiunea „cel mai bun film străin” a premiilor Oscar s-a anunțat pe 15 octombrie 2020, iar anunțul Academiei Americane de Film a venit pe 10 februarie 2021.
A fost pentru prima oară când România, după 35 de ani de încercări a fost nominalizată la cele mai importante premii de film din lume. Prima oară când am primit o dublă nominalizare și a doua oară în istoria Oscarului, după „Honeyland”, când un film documentar are două nominalizări!
„Colectiv” rămâne cu a reușit o dublă nominalizare: cel mai bun lungmetraj internaţional, unde trofeul a fost câștigat de filmul danez „Another Round”, și cel mai bun lungmetraj documentar, unde Oscarul a mers la ”My Octopus Teacher”.