În schimb, dacă ne uităm peste deciziile luate de Academia Americană de Film de-a lungul anilor, descoperim multe cazuri în care criticii au votat inexplicabil. Filme geniale, devenite ulterior clasice, au fost ignorate de „specialiștii” care au acordat statueta de aur cui nu trebuia. Propun să răsfoim o scurtă istorie a nedreptății la gala Oscar.
1961: „Psycho” nici măcar nu a fost nominalizat. A câștigat „The Apartment”
Capodopera lui Alfred Hitchcock, despre un psihopat mult prea atașat de mamă, a șocat întreaga lume când a debutat pe marele ecran. Oferă poate cea mai bulversantă răsturnare de situație din istorie, sfidează normele scenaristice într-un mod nemaivăzut până atunci și s-a consacrat în cultura populară ca un clasic.
Hitchcock nu a primit nici un Oscar de-a lungul carierei, deși e considerat unul dintre cei mai buni regizori care au profesat vreodată.
Câștigătorul acelui an a fost „The Apartment”, despre care (poate) nici nu ați auzit.
1978: „Star Wars” a pierdut în fața lui „Annie Hall”
În 78, comedia romantică „Annie Hall” a plecat acasă cu statueta pentru filmul anului. Deși îndemânarea regizorului Woody Allen e incontestabilă, iar „Annie Hall” e o capodoperă cu acte-n regulă, un alt film nominalizat atunci merita răsplătit pentru contribuția majoră adusă industriei.
„Star Wars”-ul lui George Lucas nu doar că dădea startul unei francize colosale, care continuă să se extindă și în ziua de azi, dar a stabilit un nou standard pentru filmele SF și a revoluționat întreaga artă a efectelor speciale.
Chiar și dacă îndepărtăm această glazură a spectacolului vizual, tot găsim un basm universal redat captivant, cu personaje memorabile și citate pe care încă le putem reproduce mot-a-mot. „Star Wars” a redefinit cinematografia. A schimbat totul. Merita Oscarul.
1991: „Goodfellas” a pierdut în fața lui „Dances with Wolves”
Când spui „film cu gangsteri” te gândești ori la „The Godfather”, ori la „Goodfellas”. Mulți ar spune că al doilea e chiar mai bun (da, este).
Martin Scorsese ne-a arătat în 1990 cât de seducătoare e lumea mafioților, cât de greu e s-o părăsești și cât de drastice sunt consecințele. Treci printr-un carusel de emoții, începând cu râs isteric și sfârșind leoarcă de sudoare din cauza paranoiei. E incredibil, cap-coadă.
Bineînțeles că „Goodfellas” nu a fost răsplătit cu Oscarul, căci criticilor le-a plăcut mai mult „Dances with Wolves”. Adică trei ore în compania lui Kevin Costner, care învață să conviețuiască alături de amerindieni. Povestea a fost apreciată la vremea respectivă, dar astăzi nimeni nu mai vorbește despre ea.
1995: „The Shawshank Redemption” a pierdut în fața lui „Forrest Gump”
Cu nota 9.2, „The Shawshank Redemption” e considerat cel mai bun film al tuturor timpurilor de către utilizatorii IMDb, ceea ce nu-i departe de adevăr. Drama, bazată pe o nuvelă semnată de Stephen King, vorbește despre capacitatea spiritului uman de a depăși orice obstacol, de a rezista neatins în cele mai crunte condiții. Cu prestații excepționale din partea lui Tim Robbins și Morgan Freeman, speranța, dreptatea și curajul capătă noi dimensiuni într-o închisoare a îngerilor.
Marele premiu l-a încasat atunci „Forrest Gump”, care e într-adevăr o bijuterie cinematografică, cu Tom Hanks în culmea carierei sale. Totuși, profunzimea și relevanța eternă ale lui „Shawshank Redemption” ne fac să ne îndoim de justețea deciziei.
1997: „Fargo” a pierdut în fața lui „The English Patient”
Dacă nu ai văzut „Fargo”, pune-l chiar acum la downl… în coșul de cumpărături virtual, ca să primești DVD-ul peste câteva zile. Apogeul fraților Coen, această comedie criminală (la propriu) sfidează granițele dintre umor și tragedie, dintre real și absurd, dintre căldură atmosferică și răceală vizuală.
Unul dintre cele mai bune filme pe care le vei vedea vreodată, „Fargo” a plecat acasă „doar” cu Oscarurile pentru cea mai bună actriță în rol principal (Frances McDormand) și cel mai bun scenariu.
În schimb, pelicula anului a fost numită „The English Patient”, o dramă de trei ore pe care nimeni nu o mai ține minte. Ne-o amintim doar pe Elaine din „Seinfeld” urlând în cinematograf despre cât de plictisitor i se pare.
1999: „Saving Private Ryan” a pierdut în fața lui „Shakespeare in Love”
Un Steven Spielberg în formă maximă a îmbinat cu succes filosofia și acțiunea într-o dramă de război care nu este propriu-zis despre război. În schimb, tratează teme precum păstrarea umanității în vremuri de criză sau estimarea valorii unei vieți. O aventură violentă, dar emoționantă și imposibil de uitat.
„Saving Private Ryan” a câștigat cinci Oscaruri – cam pe toate, în afară de „Best Picture”. E încă venerat de cinefili, favoritul absolut al multora. A trecut cu brio testul timpului, ceea ce nu se poate spune despre „Shakespeare in Love”. Care era ăla?!
2000 – „The Green Mile” a pierdut în fața lui „American Beauty”
În cultura online, „The Green Mile” e cunoscut drept filmul care îi face pe adulți să plângă precum copiii. Ce-i drept, dacă nu te răscolește tragedia blândului gigant John Coffey (Michael Clarke Duncan), nu ești om. Vorbim despre o altă operă de artă izvorâtă din mintea lui Stephen King, care pune sub lupă metoda pedepsei capitale și îmbină realitatea cu fantezia într-un mix zguduitor.
„The Green Mile” a avut ghinionul să debuteze în același an cu „American Beauty”, în care personajul lui Kevin Spacey devine obsedat sexual de cea mai bună prietenă a fiicei lui. Impecabil executat și fascinant de urmărit, trebuie – totuși – să recunoaștem că nu are același impact emoțional ca epopeea lui Coffey. Nici pe departe.
Citește și: