ComenteazăGheorghe Dinică fusese diagnosticat cu colecistită acută alitiazică flegmonoasă, şoc septic şi disfuncţie multiplă de organe.
Din cauza acestei disfuncţii, actorul avea insuficienţă respiratorie acută, aflându-se pe suport ventilator, insuficienţă cardiocirculatorie, fibrilaţie atrială paroxistică, insuficienţă renală cronică acutizată, disfuncţie digestivă şi hepatică.
Cu o noapte înainte să moară, Gheorghe Dinică a fost supus unei intervenţii chirurgicale de urgenţă sub anestezie generală. După operaţie, starea sa a continuat să fie extrem de gravă, iar după doar o zi, actorul a murit la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală.
Gheorghe Dinică, o carieră strălucită în teatru, film, dar și în muzică
Gheorghe Dinică s-a născut în Bucureşti la 1 ianuarie 1934. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea, în anul 1961. A debutat ca actor în filmul „Străinul”, în anul 1963, şi a jucat în peste 60 de filme.
„Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Poştă, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală”, îşi amintea el.
Cele mai cunoscute producţii cinematografice în care a jucat sunt „După-amiaza unui torţionar”, „Prin cenuşa imperiului”, „Filantropica”, „Turnul din Pisa” sau „Orient Expres”.
Gheorghe Dinică a strălucit, însă, și pe scena scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, Teatrului Naţional Bucureşti și Teatrului Odeon. Printre cele mai cunoscute piese se numără „O scrisoare pierdută”, „Noaptea regilor”, „O noapte frutunoasă” sau „Take, Ianke şi Cadâr”.
Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat şi în muzică. În tinereţe, el a fost inspirat de Maria Tănase. După ani buni, el a imprimat albume de romanţe în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. De-a lungul carierei sale, Dinică a lansat „Cântece de petrecere” şi „Cântece de petrecere 2”, în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu, „Romanţe” şi „Parol că te iubesc”.
În 2008, Gheorghe Dinică a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.
În cariera sa artistică a primit numeroase distincţii, printre care premiul pentru întreaga activitate la ediţia din 2005 a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, premiul de excelenţă UNITER pe 1999, premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Karlovy Vary pe 1976 sau premiul pentru cel mai bun actor la Festróia – Tróia International Film Festival (1993).
Mai mult decât atât, Gheorghe Dinică a fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer.
Începând cu anul 2002, Gheorghe Dinică a fost societar de onoare al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” și a primit, totodată, titlul de cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti.
Din 1996 a fost căsătorit cu Gabriela Georgeta Dinică, o femeie despre care declara: „are o relaţie clară cu viaţa şi a făcut ordine în dezordinea existenţei mele”.