ComenteazăLibertatea: Ai stat pentru o perioadă în București, apoi la
Constanța, iar acum te-ai reîntors în București. Cum te regăsești cu oamenii
din Capitală, ținând cont că aici mulți sunt extrem de egoiști și neprietenoși?
Alexandra Stan: După o perioadă de 9 luni pe care am petrecut-o în America, am simțit nevoia să fiu cât mai aproape de familia mea care locuiește în Constanța. Iar acum stau din nou la București. Sincer, cred că sunt norocoasă, am în jurul meu oameni frumoși și prietenoși, dar cunosc multe persoane din București care își văd interesul și nu contează ce fac pentru a-și atinge obiectivele.
Ce te-a determinat să refuzi invitații la evenimente mondene și
să te transformi într-o prezență discretă?
Țin foarte mult la timpul meu. A devenit prețios, iar eu mai
selectivă.
Ai știu de mica ce drum vrei să urmezi sau te visai doctoriță,
prințesă, ori astronaut?
Cântam de mica, am susținut concrete în fața blocului, mi-am
făcut și trupă cu prietena mea Andra. Dar bineînțeles că mă visam și doctoriță.
Era un trend, fetele se visau doctorițe, iar băieții polițiști.
Îți mai aduci aminte când ai urcat pentru prima dată pe o scenă?
Daa, a fost Festivalul Steluțele Mării. Unde am câștigat locul 2. E mare festivalul, doar pentru copiii. Am cântat Shakira – Underneath your chlothes și Paula Seling – Timpul.
Părinții te-au susținut sau când erai mică credeau că este doar
o activitate de moment?
Ei au fost cei care m-au îndrumat spre muzică și m-au susținut
chiar și când drumul era mai greu și mai anevoios.
Mereu ai fost așa energică sau ai fost un copil liniști? Apropos
de unde găsești toată energia asta într-o lume în care toți par mai obosiți și
plctisiți ca niciodată?
Nu am fost copilul bibelor, care stă unde-l așezi. (râde). Am fost mereu curioasă, am vrut să aflu lucruri, mai ales că tatăl meu era plecat câte 6 luni pe an și eu stăteam doar cu mama și sora mea. I-am dat bătăi de cap surorii mele. Îi luam hainele, voiam să merg cu ea peste tot. Iar ea fiind mai mare, îți dai seama că avea gașca ei de prieteni. Zici că sunt ca în filmul „The Curious case of Benjamin Button”. Eu am mai multă energie o dată cu trecerea timpului. Dar să știi că energia asta bună și pozitivă mi-o iau de la nepoții mei, Sofia și Pavel. Ei sunt neobosiți!
De-a lungul timpului ți-ai perfecționat tehnica de cântat și
timbrul vocal. Ai fost autodidact sau ai cerut ajutor specializat? Cine a
contribuit la perfecționarea ta?
Am făcut 2 ani de canto când eram mică și acum 3-4 ani am făcut
canto medical cu o profesoară care m-a învățat să respir și să emit sunele atât
de frumos, cât și sănătos. Dar cred că am fost mereu o persoană autodidactă. Și
am învățat să experimentez mai mult atât în studio, cât și în live
performances. Și cred că o data cu vârsta vine și experiența, iar dacă vrei să
evoluezi, ajungi să îți controlezi vocea în moduri de neimaginat.
Te-a frustrat faptul că ai avut mai multe piese pe radiourile
din afara țării decât pe cele din România?
Nu le poți avea pe toate. Așa ar fi ideal, dar asta nu înseamnă
că nu mai ești artist dacă piesele tale nu sunt pe radio. Eu am fost constantă,
am scos mereu muzică, iar fanii mei au apreciat asta și au rămas alături de
mine, cu sau fără piese în topurile de radio sau în trending pe YouTube.
Mai cânți „Mr Saxobeat” sau ți-a fost suficient cât s-a auzit în
toată lumea?
A fost cărămida care a pus bazele carierei mele, normai că mai
cânt piesa. De fapt, show-u meu live începe pe beat-urile Mr Saxobeat, așa îmi
fac intro-ul.
Ai experimentat atât Japonia, Mexic și America, teritorii total
diferite. Cum ai lucrat cu fiecare țară în parte?
Da, sunt culture diferite, iar toate experiențele astea în afara granițelor m-au ajutat să mă dezvolt, să evoluez. În Japonia oamenii sunt foarte respectuoși, fanii mei de acolo au atât de mult bun simț încât le e rușine să nu care cumva să mp deranjeze când îmi cer un autograf. Totul e super organizat acolo. În Mexic oamenii sunt mai caliente așa, chiar am o piesă „Siempre Tu”, în colaborare cu Axel Muniz, un artist de acolo. Am și o amintire mai „cutremurătoare” din Mexic. Am fost într-o vacanță acolo, în regiunea Oaxaca, și într-o singiră zi au fost 7 cutremure, unul chiar de 7 grade. Iar cu America…Este tărâmul tuturor posibilităților. Industria muzicală e uriașă, de fapt acolo sunt banii care se învârt în muzică. Am reușit să cunosc America mai mult în cele 9 luni când al locuit în Los Angeles. Sunt mulți producători talentați în America și chiar e misto că am fost prin multe studiouri musicale pe acolo.
Cum de nu te-a convins nicio altă țară să te muți definitiv din
România?
Eu îmi iubesc țara natală. Familia mea e aici. Din România a
pornit și cariera mea, iar deocamdată nua m nicio dorință să mă mut.
În ultima vreme te-ai implicat în tot felul de campanii
umanitare. Când a fost momentul în care ți-ai dat seama că e nevoie de
implicarea ta?
Vocea unei persoane publice, cu o notorietate mare și cu un
fanbase de milioane de personae, o să fie cu siguranță auzită de mai multe
personae. Și despre asta e vorba. Mesajele positive, și aici mă refer la
campaniile umanitare, trebuie să ajungă la urechile oamenilor pentru a atinge
obiectivele propuse. Prin cea mai recentă campanie umanitară, „Ajutăm
Împreună”, din Constanța, pe care am făcut-o în preajma sărbătorilor, chiar am
reușit să strângem 24 de tone de haine și alimente pentru familiile nevoiașe. E
o mulțumire să vezi că românii se unesc să facă lucruri frumoase împreună.
Mai ești obsedată de control sau ai început să te relaxezi?
Am învățat să mă bazez pe oamenii din jurul meu. De asta am o
echipă de profesioniști lângă mine. Bineînțeles că trebuie să știu tot, dar nu
mă mai implic chiar în toate procesele. Fiecare își face treaba și eu sunt
mulțumită de rezultate.
Ai simțit vreodată că „nu mai poți” sau ești genul de femeie
care se ambiționează și reușește să arate lumii că ea poate orice?
Ca orice persoană, am și eu câte o zi mai proastă. Dar nu las
niciodată să fiu cuprinsă de disperare, neputință. Știu că pot să trec peste
orice, că sunt puternică, independentă și tot ce am făcut a fost prin forțele
proprii. Imediat mă montez ți îmi ridic moralul singură.
Care sunt obsesiile tale? Apropos de cea mai recentă piesă a ta?
Am ceva #Obsesii. Muzica e una, curățenia alta, dar cele mai
multe obsesii sunt legate de mâncare. Sunt foodie (râde)… a și pisicile. Mai
exact pisoiul meu Hercules au Herki, cum îi zic eu.
La un moment dat nu mai erai mulțumită de silueta ta și încercat
să-ți schimbi stilul de viață și stilul alimentar. Cum ești în momentul de
față? Ești mulțumită atunci când te privești în oglindă?
Am trecut prin tot felul de schimbări. Când m-am lansat, eram
super slabă, apoi în perioada în care m-am mutat în America, am pus câteva
kilograme în plus pentru că mâncarea era difertă, stilul de viață altul, etc.
Acum sunt foarte bine cu mine și cum arăt. Am învățat că trebuie să mă accept
oricum aș fi și să fiu mulțumită de mine.
Ai cântat peste tot în lume și cu toate astea, părerea mea, mi se
pare că în tot în româna transmiți cel mai bine. Cum de continui să cânți în
română, când publicul tău cel mai mare este totuși peste hotare?
Sună bine, așa-i? Și mie îmi place să cânt în limba română. Deși
deocamdată am foarte puține piese în limba noastră. În engleză sunt cele mai
multe. Am și în franceză, spaniolă. Oricum am multe piese la care am lucrat și
o să tot lansez în următoarea perioadă.