A furat pâine de foame! Viaţa «cârcotaşului» Hrubaru bate filmul | EXCLUSIV

Libertatea: Câţi ani te-a ţinut prima pereche de blugi?
Cristi Hrubaru: Cred că şapte ani. Şi nu pentru că au rezistat, ci pentru că am crescut eu în “craci”. Dintr-odată au devenit blugi de “apă adâncă”.
Păstrezi vreo geacă de rocker cu istorie?
Încă mai am geaca de motor pe care am primit-o de ziua mea, în urmă cu 10 ani, de la membrii Clubului Road Eagles Focşani, unicul club moto din care am făcut şi voi face parte vreodată. Pentru mine, e nepreţuită, am trecut prin multe cu ea.
Avea priză la «băbăciuni»
Alt aer la mare, pe vremuri?
Pe când eram puşti nu prea existau festivaluri moto ori rock, găseai refugii în Vamă şi în Neptun ori Costineşti, cândva staţiuni în care se asculta rock la greu. Era o perioadă în care îmi bătea vântul prin buzunare, aşa că apelam la imaginaţie. Recunosc, reuşeam să mă combin foarte repede cu tipe de vârsta mea, dar mai ales mai mari decât mine. La vârsta majoratului aveam o priză la “băbăciuni” de 28-30 ani. Întotdeauna făceau cinste, pentru că, repet, mai mereu eram lefter. Când nu ţinea figura, eu şi amicii mei furam felii de pâine de pe mesele teraselor şi muştar ori beri începute. Să mai pomenesc de chiştoace? Altfel, nu exista nici un alt tip de deplasare cu trenul decât cea clasică: naşul!
Vodca i-a ţinut de sete ani buni
Vodca nu s-a numărat printre “pasiunile” tale….
Am fost captiv în mrejele acestei licori în perioada când am fost marinar (a absolvit Liceul de Marină şi timp de aproape un an a navigat pe Dunăre – n.r.). Pe vapor dacă mi-era sete şi ceream apă invariabil răspunsul era: “Ia vodcă, de la apă rugineşti ca vaporul”. M-am lăsat de sportul asta odată cu marinăria. Acum o ard “relanti”, ocazional vinuţ, bere, digestiv.
Cum s-a încheiat prima beţie?
Cumplit. Eram copil şi m-a trimis bunicul să aduc vin din beci. Operaţiunea consta în aspirarea dintr-un butoi imens, ajutat de propria gură şi un furtun. Nu mi-a ieşit din prima ci, probabil, a 10-a oară. Trăgeam şi, din greşeală mai înghiţeam, am făcut asta până când am căzut lat lângă butoi. M-a găsit bunicul într-un mare colaps…
Tuns pe stradă de miliţie cu bomfaier
Cum erai privit în Focşani ca rocker, pe stradă?
Primul “necaz” din cauza pletelor a avut loc la Giurgiu. Eram în ultimul an la liceu. Aveam mai degrabă o chică, un soi de codiţă pe care în şcoală o ascundeam cu grijă sub cămaşă, iar în oraş o afişam mândru. În 1989, încă în comunism, doi miliţieni care patrulau nu au fost de acord cu “latzele” mele şi au hotărât să mă tundă… cu o pânză de bomfaier, acolo, pe stradă, în văzul tuturor. Au mai urmat şi alte episoade neplăcute provocate de părul meu, de la “Săru mâna domnişoară, cât aveţi ceasul?” până la “Ia uite- l pe astă, io cre că asta mănâncă mâţe la 12 noaptea în cimitir”. La Focşani, când ajungeam pe acasă, chiar şi după Revoluţie, lumea se uita ca la un urs… nu ca la unul drăgălaş, ci la unul cu ciumă bubonică, gata în orice secundă să sară la jugulara omului.
Când ai urcat pentru prima oară pe motocicletă?
M-am apucat de “motociclit” relativ recent, în urmă cu 10 ani. Am zeci de mii de km, fără nici un eveniment major.

Urmărește-ne pe Google News