”Rezultatul mă liniștește, acesta e cuvântul potrivit în situația dată. Noi suntem pe o barcă mare care ia apă și temporar am acoperit gaura cu o cârpă, am îndesat-o acolo. dar asta nu rezolvă lucrurile” a spus actorul.
”Prezența la vot a fost mică, oamenii au senzația că se încaieră doi și nu se bagă, stau deoparte, iar asta e o gandire proastă, că nu poți schimba ceva, că ești prea mic și devii prea resemnat”, a completat Pavlu.
Momentul în care lucrurile au devenit clare
Cei doi au vorbit despre istoria post-decembristă a României, fiecare amintindu-și cum a perceput și a trăit Relovuția și, mai apoi Mineridada.
”Am prins Revoluția, am prins și mineriada, nu pot să uit lucrurile astea. Cum niște cetățeni români le ardeau niște lopeți pe spate altor cetățeni români. Eram mic, nu înțelegeam atunci de ce a apărut un om, Ion Iliescu, iar acesta a preluat toată puterea. Mi se părea foarte suspect. Au fost niște pași, mici, oamenii au început să-și pună întrebări, au ieșit în Piața Universității. Vorbeam și la liceu despre asta.” și-a amintit Pavlu.
”Eu cunosc oameni care mergeau în piața Universității și acum votează PSD. Cred că au devenit captivi sistemului, iar sistemul a știut să le indice un vrăjmaș și le-a dat și-un trecut glorios, care se tot aurește pe măsură ce ne îndepărtam de el. Iar vrăjmașul e așa, un fel de ocultă care vrea să vândă țara” a continuat actorul.
Actorul și sălbaticii
Există o idee că politicienii sunt niste actori, în sensul că joacă un rol. Pornind de la această idee, Tetelu i-a cerut lui Șerban Pavlu să găsească legăturile dintre ….actori și politică.
”Pe actori politica îi afectează în măsura în care calitatea vieții crește sau scade. Apoi e vorba despre legi. Nu avem o lege a cinematografiei, felul în care se împart banii de la CNC are influență politică. Teatrele din România funcționeaza mai mult sau mai putin ca în vremea lui Ceaușescu. Există o coneziune brutală, deci, între politică și actorie: cea financiară. De la primarie vin salariile.” a punctat Pavlu. ”Există un sistem extrem de pervers prin care politicienii se pot preface interesați de artă. Se înființează niște teatre, dar ele sunt, de fapt, perdele de fum. Iar pe firul banilor apar mereu paraziții. Pană la urmă ar trebui creat un mecanism, pentru ca lucrurile să fie clare, transparente.” a concluzionat actorul.