Libertatea: Ai în CV și filme, și seriale, și spectacole de teatru. Care crezi că e rețeta succesului tău?
Aida Economu: Nu știu care este rețeta succesului si nu consider că am așa mare succes; sunt apreciată, e adevărat și mă flatează asta, dar nu știu dacă aprecierea poate fi tradusă ca fiind succes. În meseria mea, succesul înseamnă de foarte multe ori notorietate, care, sincer, nu mă “fascinează”.
– Care ar fi atuurile tale ca actriță?
– Muncesc mult, sunt foarte serioasă și dedicată.
– În meseria ta, cât la sută e muncă și cât e talent?
– Nu știu să cuantific, dar în mod cert nu pot funcționa una fără cealaltă. Pentru mine talentul înseamnă charismă și instinct, iar astea nu pot fi dobândite, te naști cu ele. Dar meșteșugul, în schimb, se învață. Iar când meșteșugul e căptușit cu talent, atunci rezultatul poate fi de excepție. Spun poate, căci experiența, atâta câtă am eu până acum, mi-a demonstrat că doar când ești înconjurat de oamenii potriviți, de echipa ideală și când toată lumea “privește” în aceeași direcție poți atinge potențialul tău maxim ca actor. Atât filmul, cât și teatrul se fac în echipă. Nu e suficient să fii talentat și pregătit pentru ca filmul sau spectacolul să iasă bine. Iar în spatele unui minut cinematografic, sunt ore întregi de muncă, la care participă o armată de oameni.
– Ți s-a întâmplat să iei un casting și să nu rezonezi cu personajul pe care-l aveai de interpretat?
– Mi s-a întâmplat să nu rezonez cu scenariul, cu viziunea regizorului, cu estetica propusă. Personajul n-are nicio vină, este produsul tuturor celor menționate mai înainte și nu numai. Am venit cu propuneri, am încercat să “negociez” unele lucruri, dar niciodată într-un mod vehement. Câteodată a funcționat, câteodată nu. Așa-i în tenis…
– În “Profu” cum ai ajuns? Cât timp ți-a luat să convingi echipa, la casting, că ești potrivită pentru a o interpreta pe Ana Casian?
– Păi, am fost la patru probe din luna mai până la începutul lunii iulie… A durat ceva.
– Cum este să lucrezi cu Andi Vasluianu?
– Cum să fie să lucrezi cu un actor foarte bun ca Andi?! Foarte bine, normal! Dincolo de șansa că m-au ales să fac parte din această producție, a doua mea șansă e să-l am partener pe Andi. Bașca, este și un tip extrem de mucalit și creează o atmosferă foarte plăcută în jurul lui.
– De obicei, la un serial se mai schimbă lucrurile din mers… Cât de repede te adaptezi la scenariu?
– Adaptabilitatea cred că este o trăsătură esențială pentru orice actor. Lucrăm într-un ritm foarte alert, nu jucăm mereu roluri principale, ajungem câteodată în mijlocul proiectului, scenariile se modifică de pe o zi pe alta și tot așa. Mă adaptez foarte repede, încerc să discut, să obțin modificări (atunci când este cazul), să clarific detalii, pe cât posibil, înainte să ajung la cadru, iar dacă se întâmplă altfel, o fac foarte discret, pe cât posibil, doar cu regizorul și partenerul.
– Interpretezi o profesoară de română. Te-ai inspirat din comportamentul vreuneia dintre profesoarele tale, din școală ori din liceu, pentru a-ți construi personajul?
– În serial se urmărește romance-ul dintre Ana și Mișu, mai puțin calitățile ei pedagogice. Pe Andi e focusul în sensul ăsta. El își exploatează această latură. La personaj am lucrat cu regizorii serialului, Letiția Roșculeț și Iura Luncașu, și cu show runner-ul nostru, Attila Arpa, iar înaintea noastră, au lucrat scenariștii – totul pornește de la scenariu. Personalitatea și alura Anei sunt suma unor femei pe care le-am observat de-a lungul timpului, dar niciuna nu era profesoară.
– Ce alte proiecte, de teatru ori film, ai în lucru?
– Lucrez la un spectacol care ar trebui să iasă toamna asta, dar din superstiție și din cauza programului meu extrem de încărcat acum, nu spun mai multe.
– Când ai timp liber, ce îți place să faci?
– Stau destul de mult pe-acasă. Pentru lectură și filme îmi găsesc timp mereu, ce ar fi bonus e programul de somn fără alarmă de trezire. Când se aliniază astrele, fug prin lume să mai văd niște spectacole, niște expoziții, să mai scotocesc magazinele de vechituri, tot felul de slăbiciuni, deh!