România, limba română, Eminescu, acestea au fost cele trei mari repere ale iubitului, pe atunci, cuplu de artişti. Au cântat pe scenele din ţara-mamă, după cum au cântat prin satele basarabene ori în faţa soldaţilor moldoveni, pe Nistru, în timpul războiului transnistrean, la doar 300 de metri de liniile inamicilor. Alături de marii poeţi Grigore Hagiu şi Adrian Păunescu, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, au fost printre principalii făuritori ai ”podului de flori” dintre Basarabia şi România şi ai speranţei că totul se va transforma, curând, şi în realitate statală şi politică.
Din păcate, lucrurile s-au întâmplat, în cele din urmă, altfel. Iar pentru soţii Aldea Teodorovici, ele s-au curmat abrupt în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, spre orele 2.30, când maşina cu care părăsiseră Bucureştiul, îndreptându-se spre Chişinău, s-a răsturnat într-o curbă, în dreptul localităţii Coşereni, la 49 km de Bucureşti, izbindu-se şi de copaci. În mod ciudat, şoferul maşinii şi pasagerul din dreapta acestuia au supravieţuit accidentului, în schimb, Ion şi Doina, aflaţi pe bancheta din spate, au plecat spre eternitate împreună. Dar încă există voci şi suspiciuni conform cărora moartea celor doi a fost dorită şi aranjată – fie şi sub forma unui parşiv accident rutier – de către forţele deranjate de românismul militant al acestora.
Ion şi Doina au lăscat în urmă un fiu, Cristofor, în vârstă de doar 10 ani, pe atunci, milioane de regrete în sufletul celor care le iubiseră muzica şi un vis încă neîmplinit: unirea României cu Basarabia. Au fost înmormântată în Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, dar, din păcate, amintirea lor a devenit tot mai palidă în amintirea multora care, după 19 ani, abia de îşi mai aduc aminte de existenţa unor ”oameni frumoşi”: Ion şi Doina Aldea Teodorovici.â
Ascultă Doina și Ion Aldea Teodorovici – „Eminescu”
Doina și Ion Aldea Teodorovici – „Maluri de Prut”