EXCLUSIV/Acum învârt banii cu lopata, înainte dădeau cu sapa! Adrian Minune vindea bere la Obor, iar Liviu Guță culegea porumb!

Adrian Minune ”Făceam naveta zilnic 25 kilometri și primii bani i-am făcut vânzând bere la Obor”

Stâlp al familiei de mic, la 15 ani, anul când a trăit Revoluția, și-a testat spiritul de întreprinzător: cumpăra sticle cu bere pe care le răcea în căldări cu bucăți imese de gheață și vindea băutura în Piața Obor celor ce zăboveau prin piață.

”Zilnic făceam naveta la școala generală, în Colentina (25  kilometri pe zi), călare pe bicicletă furată, n-aveam bani să-mi permit una! Mai toți la vârsta aceea furau, nu ne dădeam seama! Odată am vrut să-i bucur pe ai mei și am furat pepeni dintr-o bostană. I-am îndesat într-un sac pe care l-am legat de bicicletă. Dumnezeu m-a văzut,  am căzut de pe bicicletă rău, m-am julit  și am spart toți pepenii. Nu ajungeam la șa, mă strecuram sub cadru și pedalatul a balansat bicicleta până când am cazut. A doua zi am cântat la nuntă plin de pansamente”.

Liviu Guță: ”De la 15 ani, timp de 3 ani, am cules porumb, apoi curățam ștuleți bob cu bob la o fermă lângă Belgrad”

Astăzi faimos, înainte să devină Liviu Guță, solistul nu-și închipuia că viața sa se va schimba radical. De la 15 ani, timp de 3 ani, am cules porumb, apoi curățat ștuleți bob cu bob la o fermă lângă Belgrad”, povestește Liviu (37 ani).”Am împlinit 18 ani într-un pod al unui vagon, încercând să intru în Austria. Timp de 17 ore am stat, de majorat, învelit în vată de sticlă. Aproape nemișcat în ciuda mâncărimilor”, continuă saga sa Liviu, care a fost prins și trimis într-un lagăr de refugiați iugoslavi de lângă Viena. Când s-a întors în țară a lucrat pe brânci la un service auto unde a făcut bani pentru a înregistra prima sa piesă.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

 Vali Vijelie: ”Știu să dau cu sapa și am lucrat la o fermă de ambalat fructe”

A copilărit tot de bunici, într-un sat din Giurgiu. Vali Vijelie ştie ce înseamnă să dai cu sapa, să munceşti pământul. El a încercat o grămadă de slujbe, cea mai grea, o într-o vacanţă de şcoală primară, la o fermă unde se ambala fructe. ”Copilăria a fost cea mai importantă perioadă a vieţii mele, n-am ştiut ce-i sărăcia deşi eram sărac. Părinţii ne aduceau, mie şi celor trei fraţi, strictul necesar. Mi-aduc aminte cum fugeam acasă cu tricoul plin cu mere  ori caise”.

 Nicolae Guţă: ”Mânânc pe capota mașinii de multe ori. Când lucram la CFR mâncam între șine”

Crescut lângă Petroşani, într-o familie modestă, înainte să ajungă popularul Guţă, Nicole Lingurar și-a petrecut copilăria și adolescența printre şinele de tren, mai târziu ca angajat CFR apoi apoi sudor la Regia Apelor. În ciuda averii sale, Guță a rămas din acea perioadă, când cânta printre șinele de cale ferată, un tip modest şi chibzuit la bani. Deşi a avut zeci de limuzine, cea mai mare satisfacţie i-o aduc automobilele Logan  (până acum a avut 6 Dacia).”Prin țară, de multe ori mânanc pe capota maşinii însă nu mai simt plăcerea pe care o aveam atunci când mâncam împreuna că colegii mei, printre şinele de tren. Mâncam care ce aducea de acasă. Masa aia avea un gust incredibil, nicăieri în lume, la sofisticate restaurante, nu am reîntâlnit plăcerea de a mânca pe ziare”.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

Florin Salam: ”Căram un acordeon cât toate zilele până la 10 ani”

”Nu pot spune că am dus-o rău, am copilăit ca orice alt copil dintr-un cartier mărginaş al Bucureştiului, Apărătorii Patriei, cu seminţe, țevi de plastic cornete de carton, cu colinde iarna, ”Eugenia” şi ”Oranjadă”.  Până la 10 ani am avut o ”povară” grea. Este vorba de acordeonul greoi al tatălui meu. ”Mi-era greu să-l țin darămite så-l car. Mă ajutau părinţii să-l iau după mine, ei mă însoțeau la cântări de tot felul, mai ales după ce tata s-a lăsat de muzică”

Dan Bursuc: ”Din primii bani, la 15 ani, mi-am cumpărat un sacou. Era cu două numere mai mare”

Cunoscut în lumea mondenă drept un personaj ce ține la eleganța vestimentată, îmbrăcat după ultimele tipare ale modei, Dan Bursuc îşi aduce aminte că, la 15 ani, în primul an de cântat (a fost clarinetist), şi-a cumpărat un sacou. ”L-am luat cu două numele mai mare, ca şi pantofii, să-mi fie bun mai mult timp, eram în creştere. Îmi amintesc de glumele ghiolbane din copilărie,  mingiile de fotbal tăiate şi în care introduceam pietre cubice. Întotdeauna era tentat câte un trecător să dea un şut în mingea surpriză. Acum conştientizez, n-aş vrea să am ghinionul celor ce şi-au umflat picioarele lovind cataroaiele.”

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Sorinel Copilul de Aur ”Cântam la tarabe, în piață pe cartofi și ceapă!”

Crescut într-o cameră de casă sătească la Frumușani, Călărași, alături de 6 frați, povestea copilăriei lui Sorin Cristian Alecu, devenit brandul Copilul de Aur este una tristă. ”Mă duceam de mic la piață să o ajut pe mama și aveam grijă de toți frații mei. Cântam pe un kilogram de cartofi, printre tarabe până  să-l întâlnesc pe cel care ne-a făcut, mie și fraților mei, viețile frumoase, Dan Bursuc.

Urmărește-ne pe Google News