Avea doar 21 de ani când a primit rolul principal în pelicula “Eu când vreau să fluier, fluier”, filmul ei de debut, și nu știa cum să reacționeze în fața camerelor. Dacă profesional Ada nu avut probleme, emoțional, prima scenă filmată a avut un puternic impact. Atât de marcată a fost de tot ce s-a întâmplat în prima ei zi de filmare încât nici după aproape 10 ani nu a putut să uite. Alături de George Piștereanu, Ada a trebuit să filmeze în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești, unde a trăit, zi de zi, timp de două săptămâni, alături de băieții încarcerați. Cum acțiunea filmului s-a desfășurat într-o închisoare, regizorul s-a folosit de tinerii actori neprofesioniști, mulți dintre ei încarcerați la Penitenciarul Poarta Albă și aduși special pentru film. Prima întâlnire a Adei cu cei 14 deținuți au marcat-o.
„Îmi aduc și acum aminte de prima mea scenă pentru un lungmetraj. A fost pentru «Eu când vreau să fluier, fluier» și pot să spun că a fost foarte grea, pentru că prima scenă a fost cea din cronologia filmului, mai exact, momentul în care eu și ceilalți colegi de la Sociologie intram în penitenciar. Cumva era o paralelă între noi, studenții la Sociologie și băieții din Penitenciar care veneau de la vopsit pomii. Toți băieții din Penitenciar se uită la noi, studentele, și încep să țipe la mine: «Hey, frumoaso», ceva de genul. Acel moment a fost foarte tensionat pentru mine și foarte puternic, pentru că băieții chiar erau tineri deținuți, nu erau actori”, ne-a povestit tânăra actriță.
Din fericire, chiar dacă era la primul ei rol major, Ada Condeescu a știut să-și stăpânească stările și nu a fost nevoie de prea mari intervenții regizorale, secvența neavând parte de prea multe duble. „Nu m-am pierdut și nici nu mai țin minte dacă am tras mai multe secvențe, dar emoția când s-a strigat pentru prima dată «acțiune» a fost una foarte frumoasă și foarte puternică”, a mai completat Ada Condeescu.
VIDEO: Grigore Alexandru