– Cine este ADDA cu adevărat? În toată perioada asta de când ești în atenția publicului, ai simțit vreodată că o pierzi, că nu o mai regăsești pe ADDA așa cum o știai tu?
– ADDA sau de fapt, Ada, este o fată simplă care doar își dorește să cânte și să compună, iar mesajul ei să ajungă la oameni. Am simțit de multe ori că mă pierd în industria asta care, din păcate, are uneori mai multe părți negative decât pozitive. Aud mereu expresia “nu băga în seamă”! Îmi iese uneori, dar nu tot timpul. În capul meu și în bula mea ideală oamenii ar trebui să fie mai buni, nu ar trebui să joace roluri. Eu nu pot să joc roluri, nu pot să fiu altfel doar ca să mă iubească publicul. Nu pot să joc o fericire sau o tristețe falsă și nu pot să îmi fac strategii de marketing care să funcționeze pentru niște aprecieri în plus. Și, în primul rând, nu vreau. E obositor să fii fals, așa cred. Așa că eu sunt eu, cu bune, cu rele, cu greșeli și imperfecțiuni.
– Ce înseamnă, de fapt, pentru tine succesul? Să ajungi să te iubească lumea, chiar dacă îți dau și mesaje critice, cum, spre exemplu, s-a întâmplat anul aceasta?
– Anul acesta publicul m-a văzut în diferite situații-limită. Unii oameni au rezonat și s-au regăsit în mine și alții m-au criticat. Pe mine mă interesează doar succesul legat de piesele mele. Dacă muzica pe care o cânt sau o compun atinge și este ascultată, eu mă consider un om împlinit. Critica este bună dacă este constructivă. Dacă este doar ură, nu trebuie lăsată să îmi intre în inimă și în minte.
– Ce înseamnă, de fapt, greul în cariera ta?
– Cel mai greu este să îmi păstrez entuziasmul. Cu inspiraţia nu am probleme pentru că este un proces natural. Cel mai greu este să te menţii. Este imposibil să ai doar hituri. Într-o carieră întreagă, un artist are câteva piese de referinţă. Restul sunt doar piese bune, care ajung doar la fani sau la un public mai restrâns. Cel mai greu este să ştii că ai o piesă bună, care e ascultată de oameni, dar nu este difuzată pe radio. Cel mai greu este să ţi se spună că “nu este loc pentru piesa ta”, deşi ea face vizualizări şi ţi-o cântă o ţară întreagă la concerte.
– Până la “Asia Express” am crezut despre tine că ești ambiția întruchipată, că nu există nimic și nimeni care să te oprească. Atât de mare a fost încărcătura psihică la Asia încât ai avut momente când simțeai că nu poți să-ți depășești limitele?
– Eu sunt puternică atunci când e vorba despre carieră, familie, experienţe de viaţă. Acolo a fost cu totul altceva. Din punct de vedere fizic, a fost infernal, pentru că nu sunt o fire sportivă. Au fost probe extrem de grele, de exemplu, să mergi pe Marea Chinei cu caiacul pe furtună, fulgere şi tunete. Am vrut să renunţ de câteva ori, dar Cătălin m-a ajutat şi m-a motivat mult. Am fost cea mai încercată echipă. Nu ne-am odihnit deloc. Suntem singura echipă care nu a avut imunitate. Am jucat aproape toate amuletele şi aproape toate cursele pentru ultima șansă. Aşa că am cedat.
– Oricât ai încercat să fii discretă în ceea ce privește viața personală, odată cu Asia Express, Cătălin a devenit foarte popular. Nu ați vrea să faceți și un reality show?
– Ne-am gândit la asta. Dar trebuie timp. Şi nu prea avem. Toți prietenii ne zic să facem ceva, pentru că suntem haioşi împreună. Poate, pe viitor, cine știe, ne mobilizăm şi facem deliciul internetului.
– Pe Alexandru “l-am văzut” prima grație tatuajului pe care îl făcusei cu chipul lui. Acum, am văzut că ai început să-l arăți pe site-urile de socializare. Cum de ai acceptat să faci publice fotografiile cu el?
– Am șapte tatuaje. Și mai vreau să îmi fac. Am început să îl arăt pentru că şi lui îi place să fie pozat. Este destul de măricel acum. La primele două tatuaje a fost interesant că părinţii mei nu au vorbit cu mine o săptămână. Iar acum mama vrea să îşi facă un tatuaj când împlineşte 50 de ani. Deci i-am molipsit, până la urmă. Tatuajul, dacă are o semnificaţie importantă pentru tine, este o formă de artă pe piele. Mie îmi plac mult şi probabil în 10 ani o să fiu plină. Mă fac să mă simt bine şi spun poveşti.
– Tot valul acela de hate din timpul emisiunii “Asia Express” mie mi se pare că v-a făcut mai populari și că, de fapt, a fost un marketing excepțional. S-au mai potolit sau și acum continuă să-ți mai scrie mesaje urâte?
– Valul de hate s-a potolit încă din timpul emisiunii. Ideea e că mai trebuie să te şi uiţi la oamenii care te critică. Şi de curiozitate am intrat pe câteva conturi. Multe erau false şi o parte din celelalte erau cu oameni pe care nu mi-i doresc neapărat aproape. Noi nu ne-am gândit la nicio strategie de marketing. Noi am fost noi şi punct! Am avut multe momente frumoase în timpul emisiunii, dar alea nu ar fi făcut deliciul publicului așa că am fost nebuna emisiunii, iar Cătă, cazul social (râde)!
– Ce înseamnă pentru tine o zi perfectă, chiar și acum în condițiile pandemiei?
– Ziua perfectă e atunci când fac ceea ce îmi place, iar la final suntem toţi trei în pat, ne uităm la desene sau pur şi simplu dormim împreună.
– Cum vezi tu, din punctul de vedere al unui artist, următoarele luni?
– Este un an foarte greu pentru artişti. Mai ales că nu există nicio lege care să sprijine artistul. Pe lângă faptul că muzica e gratis în România, acum nu mai sunt nici evenimente. E supravieţuire. Dar când o iei pe drumul ăsta, îţi asumi că nu poate fi totul roz mereu. O să fie cel puţin “interesantă” următoarea perioadă. Dar schimbarea poate veni doar dacă am fi uniți. Şi nu suntem. Fiecare îşi vede interesul.
– De-a lungul timpului, te-ai învârtit și în lumea filmului, însă niciodată filmând vreo scenă. Cumva te ajută “Te cunosc de undeva” să-ți vezi și latura asta actoricească?
– “Te cunosc de undeva!” mă ajută să îmi depăşesc limitele din punct de vedere artistic şi mă scoate din zona de confort, şi fizic, şi psihic, şi vocal, dar nu mi-e teamă. Până la urmă asta este frumuseţea emisiunii, să accepţi provocările ruletei. Dacă am face doar personaje care ne-ar ţine în zona de confort, care ar mai fi şmecheria, am fi toţi buni! Asta e şi ideea, să ne distrăm, să nu ne iasă din prima personajul, e foarte tare, totul e la superlativ aici!
– Cum a fost perioada în care ai aflat că o mai mulți dintre colegii tăi au fost infectați cu COVID-19? Care a fost primul tău gând?
– M-am gândit la Alex, Cătă şi la familia noastră. M-am gândit ca este necesar să mă testez şi evident că m-am gândit la colegii mei care, din păcate, au fost testaţi pozitiv, să fie sănătoşi şi să depăşească momentul.
– Acum, când lucrurile și-au revenit și mulțumită lui Dumnezeu toți sunteți bine, cum decurg filmările la show? Îți e dor să stai de vorbă cu colegii tăi, mai ales că tu ești o persoană sociabilă sau ești și mai precaută?
– Toată lumea este precaută și se respectă măsurile de siguranță. Ne-am adaptat la realitate și ne putem face treaba și așa cu mai multă autodisciplină. Totul este bine la filmări. O să vă distrați copios.
– Îți e teamă de veteranii show-ului, Liviu Vârciu și Andrei Ștefănescu?
– Nu îmi este teamă de nimeni. Doar de mine și de fricile sau blocajele mele. Ei oricum sunt savuroși și haioși. Nu este o competiție reală între nimeni. E un show de divertisment.