ComenteazăLibertatea: Cum a apărut ideea colaborării cu Marcel?
Angela Gheorghiu: Mi-a plăcut faptul că Marcel s-a dus către muzica clasică, ăsta a fost un atuu pentru mine. Mi-a trimis, într-o zi, câteva dintre înregistrările pe care le-a făcut ultima oară. Şi dacă la propunerile lui de până acum i-am zis: “Mai vedem”, de data aceasta am răspuns: “Da. Acum, da!”. Marcel întotdeauna a încercat, cu toate metodele, să mă convingă şi uite, a avut noroc că în perioada asta am avut timp.
Concret, cum v-a convins Marcel?
Nu, el nu m-a convins cu nimic. A fost ideea mea: “Marcel, de data asta îţi spun da. A sosit ceasul”. Şi i-am zis: “Lasă-mă să găsesc eu piesa. Pentru că atunci când am să o găsesc, am să vin să o fac cu plăcere”.
La concerte cântă câte o melodie românească
Sunteţi o perfecţionistă…
Da. Aş cânta de o mie de ori. Nu-mi place vorba aia “Lasă, poate merge!”. Şi încerc… Vedeţi, îmi place să studiez muzica, să o trec prin suflet… Perioada aceasta din viaţa mea e puţin mai sensibilă şi încerc să fiu rece, să nu trec în partea cealaltă, să pot cânta. Dar, cum se spune şi în spectacol, “Show must go on”, aşa şi viaţa, aşa şi cântul.
Ce proiecte mai aveţi?
Sunt pe cale de a realiza ceva important pentru România. Vreau să înregistrez colindele româneşti cu orchestră şi cor, făcut “à la grande”, cum spunem noi. Vreau să-i fac pe străini să descopere muzica asta minunată care există în România.
Concertele dumneavoastră susţinute în întreaga lume nu se încheie niciodată fără să interpretaţi măcar o piesă românească.
E adevărat. Niciodată! Şi pentru că acum ne aflăm în studioul maestrului Zsolt Kerestely, trebuie să vă spun că în următoarele mele concerte o să cânt muzica sa. Înainte cântam muzică de George Grigoriu, am cântat de sute de ori… Acum cred că o să fie “Copacul” lui Zsolt Kerestely. Ideea mea de a cânta muzică românească este aşa… omniprezentă şi o fac cu tot dragul şi nu depun nici un efort, o fac pentru că îmi face plăcere. Simplu.