ComenteazăAharon Appelfeld s-a născut în 1932, într-un sat aflat în apropiere de Cernăuți, oraș aflat astăzi pe teritoriul Ucrainei, într-o familie de evrei. Mama sa a fost ucisă de naziști, în timp ce el și tatăl său au fost deportați într-un lagăr de concentrare din care a evadat singur, în 1942. A supraviețuit în păduri, înainte să fie capturat de ruși, unde a lucrat ca bucătar timp de nouă luni, în armată. În 1946 el a emigrat în teritoriile palestiniene.
„Nimeni nu dorea orfani în Europa. Singurul loc unde puteam merge era Palestina”, a povestit scriitorul într-un interviu pentru AFP în 2010.
În 1957 în Israel, Aharon Appelfeld îşi reîntâlneşte tatăl, supravieţuitor şi el al lagărului de concentrare. Prima sa carte, publicată în 1962, a fost urmată de peste 40 de opere, romane şi volume de versuri. Răsplătit cu numeroase premii în lumea întreagă, scriitorul a primit Premiul de stat din partea Israelului în 1983 şi Premiul Médicis pentru literatură străină în 2004 pentru autobiografie.
Aharon Appelfeld nu dorea să fie catalogat ca scriitor al Holocaustului chiar dacă literatura sa a oferit o voce celor care nu au reuşit să supravieţuiască.
„Nu vrei să fii un scriitor al morţii. Scrisul presupune să fii în viaţă”, a mai spus el.
Aharon Appelfeld, care a fost și profesor de literatură la Universitatea Ben Gourion, publicase cel mai recent roman în urmă cu doar câteva luni.
Citește și: Cum o cheamă de fapt pe Dana Grecu. „N-am spus public asta niciodată”