Când avea doar 22 de ani, Alex Bogdan a intrat pentru prima dată într-un cazinou și timp de nouă ani a fost dependent de jocurile de noroc. Invitat la podcastul „Vin de-o poveste”, găzduit de Radu Țibulcă, actorul a povestit experiența sa.
El trage un semnal de alarmă și îi îndeamnă pe toți care au această dependență să vorbească despre viciul lor și să ceară ajutorul. Alex Bogdan a vorbit după 5 ani cu mama lui, care a încercat să-l ajute să scape de această dependență. În fiecare lună, el pierdea 5.000 de euro la jocurile de noroc și ajungea să nu mai aibă ce să mănânce. La cazinou, el a pierdut aproximativ 150.000 de euro, sumă cu care ar fi putut să își cumpere un apartament.
„Am pierdut cumulat 150.000 de euro. Mi-a ținut mama mea evidența”
„Eu am pățit ce a pățit și Augustin Viziru. E o boală… Am fost dependent de jocurile de noroc. Rău! Ești într-un punct în care cazi şi te prinde pentru că eşti o fire vicioasă, m-a prins chestia aia şi am avut 9 ani în care am fost rău. Am pierdut cumulat 150.000 de euro. Apartamentul. Mi-a ținut mama mea evidența. Când am avut curajul să îi spun mamei și ea fiind contabilă a pus cap la cap și mi-a zis cât am pierdut. E una dintre cele mai nasoale boli, care nu ține cont de apartenența socială. Cunosc foarte mult colegi care fac asta. Eu am fost 10 ani singur. Eu tot timpul am avut nevoie de iubire și stabilitate, lucruri pe care nu le-am găsit, pentru sunt dificil. M-a prins!
„Când îmi intrau banii, următorul lucru era să merg în cazinou cu toți banii și îi pierdeam pe toți”
Făceam 5.000 de euro pe lună. Bani, frate! Și stăteam și la cămin. Făceam «Mondenii», «Cronica Cârcotaşilor», emisiunea «Fii pe fază», adică acumulam. Când îmi intrau banii, că acumulam vreo 5.000 de euro, pe data de 4 a lunii, următorul lucru era să merg în cazinou cu toți banii și îi pierdeam pe toți. De pe data de 5, a doua zi, eu trebuia să trăiesc până pe data de 4, a doua lună, fără nimic.”
Alex Bogdan a ajuns și în situația în care nu mai avea ce să mănânce. Actorul a început să se împrumute, astfel că începuse să aibă multe datorii. Dependența de jocurile de noroc l-a făcut să piardă foarte multe în viață, iar acum se gândește cu regret câte ar fi putut să realizeze dacă nu ar fi pierdut atât de mulți bani la cazinou.
„Într-o seară am ajuns de la cazino, fără nimic, am spart geamul, am luat monezi de 50 de bani şi am adunat 2 lei şi m-am dus şi mi-am luat două ouă pe care le-am făcut la tigaie să le mănânc. După aceea intervine procesul de «Dă-mi și mie 50 de lei». E boală ascunsă. Tu mori pe interior. Nu ai viață socială, pentru că nu ai cu ce să plătești o masă. Pierdeam pe lună 5.000 de euro. Pleci de acolo și zici că niciodată nu mai bagi bani.
„Este o boală de care îți este rușine să vorbești”
Faci rost de 2.000 de lei, în 2-3 zile, cu 2.000 de lei scopul tău este numai să-ţi recapeţi banii. Cred că la un moment dat am făcut cu 2.000 de lei câteva sute de milioane. Cred că mi-am făcut banii înapoi. Din momentul în care mi-am făcut banii înapoi, ce se întâmplă în capul tău? Cine a salvat jocul? Cazinoul. El te-a pus înapoi pe picioare. Păi dacă te-a pus înapoi pe picioare, el te şi ridică. Şi-ncepi să bagi. Şi iar te duce-n jos. Cum îmi revin? Să mai fac rost de nişte bani. Şi intri într-un cerc vicios care te distruge efectiv. Şi este o boală de care îţi este ruşine să vorbeşti.
„A apărut această femeie în viața mea, eu am început să mă trezesc”
Nu știu dacă am mai vorbit vreodată public despre asta. Mi se pare important, pentru că sunt foarte mulți oameni care trec prin chestia asta și ceea ce trebuie să facă imediat este să spună și să ceară ajutorul. Norocul meu a fost că eram atât de jos emoțional și financiar încât a venit această femeie în viața mea și mi-a umplut toate camerele goale și eu nu am mai simțit nevoia. Când te duci acolo încerci să îți faci un fel de rost în capul tau. Din momentul în care a apărut această femeie în viața mea, eu am început să mă trezesc. În continuarea relației eu am mai făcut prostii. Mă mințeam pe mine. Mi-a zis: «Dacă o dată se mai întâmplă chestia asta, eu am plecat»”