ComenteazăAmalia Enache era fascinată de tradițiile sărbătorilor de iarnă. „Toate Crăciunurile copilăriei sunt absolut fabuloase pentru mine. Am copilărit într-un sat de munte, unde decorul era feeric, de poveste, cu zăpadă, iar la mine în familie, obiceiul era că Moș Crăciun aducea totul, inclusiv bradul de Crăciun. Adică mă trezeam în dimineața de 25 decembrie și era o magie totală, pentru că de undeva, pe horn, apăruse un brad împodobit și cu luminițe. Copilăria mea a fost în perioada comunistă, când nu aveam prea multe luminițe, acum copiii văd orașele împodobite, noi nu vedeam asta. Nici măcar la televizor nu existau reclame, acum este totul împodobit, ori pentru noi bradul acela în sine cu luminițe era ceva feeric, ceva ce contrasta cu toată realitatea și era ceva ce într-adevăr îmi dădea toată senzația de magie”, ne-a spus prezentatoarea știrilor PRO TV.
Se întorcea de la colindat cu prăjituri
Amalia Enache mergea la colindat cu fratelei ei mai mare, dar și cu alți copii, colegi de grădiniță, colegi de școală. „Am fost la colindat îmbrăcată în haine naționale, pădurenești, de la mine din zonă, că așa ne îmbrăcam de sărbători și era foarte frumos. Primeam prăjituri. Acolo, la mine în zonă, femeile fac niște prăjituri fabuloase și multe, multe, așa că ne așteptau cu dulciuri făcute în casă și ne ghiftuiau de prăjituri. Nu exista pe vremea mea să se dea bani sau cel puțin nu la noi acolo, în Hunedoara, în munți. Totul era simplu, dar ne era suficient, nu așteptam neapărat o răsplată, era bucuria că ne înghețau nasurile și alergam prin zăpadă de la o casă la alta, intram și acolo era cald și ce frumos mai cântam noi!”, a declarat, pentru Libertatea, Amalia Enache.
Moșul aducea banane și portocale, dar și hăinuțe
Pe vremea comunismului, Moșul nu avea prea multe opțiuni de cadouri. Așa că fructele exotice deveniseră un obicei de Crăciun. Dacă în prezent copiii îi trimit lui Moș Crăciun lista cu dorințe, atunci acest obicei nu exista.
„Nu era cu cerutul și cu scrisoarea, lucrurile astea au venit mai târziu, Moș Gerilă pur și simplu ne aducea ce putea. Uneori nu lucruri de care se bucură atât de mult copiii: haine, pijamale avea în obicei Moș Crăciun să aducă pe vremurile alea. Probabil pentru părinți era important că puteau să găsească nu știu ce haine pufoase pentru noi, pentru noi nu era. Importante erau banana și portocala, care se găseau numai atunci, de Crăciun, și era marea treabă pe care o aducea moșul”, ne-a povestit Amalia Enache.