Anamaria Ferentz A RĂMAS CU SECHELE din COPILĂRIE! DE CE SE TEME artista?

„La 17 ani, era să mă înec în mare. Credeam, pe atunci, că ştiu să înot. Locuiam de la nouă ani la Năvodari, dar n-am luat niciodată lecţii de înot. Doar dădeam din mâini, să mă ţin şi eu la suprafaţă. În ziua aceea, am înaintat cam mult în apă şi, pentru că amorţisem, am vrut să-mi pun picioare pe nisip. Numai că nu am simţit nisipul sub picioare şi atunci am intrat în panică. Mi-am dat seama că sunt departe de grupul cu care eram, dar n-am strigat după ajutor, doar dădeam din mîini disperată. Norocul meu a fost că m-a văzut un prieten şi a venit să mă salveze, altfel acolo muream”, povesteşte Anamaria.
Câţiva ani mai târziu, stând pe malul Siretului, a văzut un prieten înecându-se sub ochii ei. „În duminica respectivă, toată lumea a intrat în apă, mai puţin eu, care am rămas la mal, din motive medicale. Prietenul la care am mers nu intrase niciodată în apă, să înoate, deşi era pescar din tată în fiu, pentru că îi era foarte frică de apă. Până în ziua aia când şi-a făcut curaj. Dintr-o dată nu l-am mai văzut în apă şi nici ieşind. I-am alertat pe ceilalţi, să-l caute… Din păcate, se înecase… Întâmplarea asta m-a marcat pe viaţă. Mult timp după aceea nu am mai intrat în apă şi în continuare mi-e foarte frică de apă. Intru în piscină, înot, dar trebuie să ştiu că mă pot agăţa de ceva, dacă obosesc. Iar în mare sau ocean, nu stau decât la mal, unde simt nisipul sub picioare”, mai povesteşte cântăreaţa.
La antrenamentele pentru „Splash! Vedete la apă”, Anamaria a venit însoţită de mama ei, care o încuraja şi aplauda înainte de fiecare săritură. „Ieri (n.n. luni, 12 mai), când am venit la bazin şi am văzut aceste înălţimi de la care ar trebui să sar, am crezut că o să mor.  Astăzi am rugat-o pe mama să vină cu mine, în primul rând, pentru că mi-e drag să o ştiu în preajma mea. Apoi, mă gândeam că, măcar de ruşine faţă de ea, să-mi fac curaj să sar”.
 

Urmărește-ne pe Google News