ComenteazăLibertatea: Sunt 13 sezoane, al 7-lea an de când ești nu doar Anca, ci și Gianina… Ai crescut cu ea, practic. Cum ai spune că ți-a influențat cariera?
Anca Dumitra: Gianina a reprezentat debutul meu în televiziune, iar eu am fost cunoscută publicului larg datorită ei. Telespectatorii, cunoscând-o și pe ea, și pe celelalte personaje, au început să ne cunoască și pe noi toți. Au reușit să descopere și oamenii din spatele personajelor. Serialul “Las Fierbinți” este un proiect de care mă simt tare mândră, mă simt fericită că fac parte din el și mi-a influențat cariera în foarte multe privințe. În primul rând, facultatea noastră este una de teatru și atunci noi, ca actori, avem mai puțină tangență cu filmul, cu camerele, cu jocul în fața unei camere de filmat. Pentru mine a reprezentat o a doua facultate de actorie, dar pe film de data aceasta. Am avut de învățat de la cei mai buni, pentru că în acest proiect sunt profesioniști atât în fața camerelor, dar și în spatele lor, și atunci tot ce am dobândit a fost împreună cu ei.
Costi Diță spunea, la un moment dat, că nu mai poate să joace roluri dramatice din cauza lui Giani, că îi e greu să schimbe registrul… Tu ai întâmpinat astfel de probleme din cauza Gianinei?
Nu, pentru că lucrurile cumva s-au așezat de la sine, fără să fac prea multe în acest sens decât să mă pregătesc foarte bine pentru ce am de făcut și să dau rantamentul de care sunt în stare și pe care vreau să-l ofer cât mai bine. Sunt o perfecționistă din fire. Dacă în 2012 debutam în “Las Fierbinți”, în 2013, în urma unui casting la care am ajuns datorită lui Adrian Văncică, am ajuns să joc rolul Ninei din spectacolul “Pescărușul” de la Teatrul de Comedie, un rol la fel de drag precum cel al Gianinei.
Cum ai primit întoarcerea lui Mimi Brănescu, scenaristul, și a Mirelei Oprișor, Aspirina, în “Las Fierbinți”?
Întoarcerea lor am primit-o cu o mare bucurie. Nu am știut nici când “se pleacă”, nici când “se vine”, dar surpriza întoarcerii a fost una plăcută. Gianina a interacționat cu Aspirina în multe rânduri, jucăm de atâția ani împreună și e foarte bine că s-a produs întoarcerea lor.
Te-a bătut vreodată gândul să renunți la a o mai juca pe Gianina?
Nu, nu m-a bătut niciodată un gând de genul acesta.
Mihai Mărgineanu a vorbit foarte frumos despre tine: “Ancuța Dumitra este o minunăție de femeie”. Tu ce ai putea să ne spui despre el? Cum e la filmări?
Da, Mărgi e un om senzațional. Îmi place foarte mult de el, de Andreea, de familia pe care o au, de felul frumos în care-și trăiește viața. Mă bucur enorm că a vorbit frumos! Au fost multe momente comice, cel mai frumos e când ne intersectăm toți pe platourile de filmare, e o plăcere. Cum bine știți, acțiunile la un film sunt divizate, se filmează în secvențe, dar printre preferatele mele sunt scenele în care ne întâlnim cât mai mulți pentru că atmosfera e mult mai frumoasă. Gianina și Ardiles se întâlnesc mai puțin, dar și când o fac iese ceva frumos și interesant.
Despre ceilalți colegi ce ne poți spune? Ce vă amuză la filmări, ce vă dă energie când aveți o zi mai proastă, cum vă petreceți pauzele?
Pot trece drept subiectivă, dar toți cei implicați în acest proiect sunt devotați, iar fiecare dintre noi încearcă să fie bine pregătit și cât se poate de prezent în momentul filmărilor. Fiecare coleg de-al meu este un artist foarte bun, un actor foarte bun, un profesionist. Eu fiind cea mai mică dintre ei, am fost cumințică și am învățat de la fiecare ceva. Zilele pot fi de tot felul, avem momente iarna când ne ascundem în rulotă la căldură și momente vara când nu știm câtă apă să mai bem ca să ne răcorim. Tot ce contează e ca acest proiect să funcționeze și să prindă la fel de bine pe cât a prins până acum. Oamenii ne urmăresc cu bucurie, iar treaba asta ne dă o mare satisfacție. Emoția lor este și emoția noastră.
În teatru, joci pentru a doua oară cu Paul Ipate și Octavian Strunilă… Cum e în echipă cu ei?
Pe lângă serial și proiectele la Teatrul de Comedie din București, unde sunt angajată, mai am și alte proiecte independente de teatru. “Cum se face” e un spectacol pe care Strunilă îl începuse înainte să fac parte din el, după care s-a alăturat și Paul Ipate. Și acolo s-a format o echipă foarte frumoasă, iar piesa e foarte apreciată de public, ajungem în multe colțuri ale țării împreună și ne bucurăm că după fiecare reprezentație avem parte de interacțiunea cu publicul spectator și așa putem primi reacții la cald. Vă așteptăm să ne vedeți și să vă distrați.
Cine vrea să te vadă la teatru, unde trebuie să vină? Și ce mai ai în pregătire pentru anul acesta?
Joc la Teatrul Metropolis în “Jake și femeile lui”, alături de Ștefan Bănică, e un spectacol tare drag mie. La Odeon am două piese în regia lui Dragoș Galgoțiu, “Casanova” și “Kafka. 5 vise”. Repet la “Mult zgomot pentru nimic”, o piesa în regia lui Andrei Șerban, pe care o jucăm la Teatrul de Comedie. Și ar mai fi “Mizantropul”, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, un spectacol de care sunt foarte atașată și pe care nu l-am mai jucat de ceva timp, dar care din mai este reprogramat la Godot.