ComenteazăAndi Moisescu este unul dintre cei mai longevivi prezentatori de televiziune de la Pro Tv.
În plan personal, este căsătorit cu ex-prezentatoarea de televiziune Olvia Steer, împreună cu care are doi copii.
Andi Moisescu, pe care telespectatorii îl știu din postura de jurat la show-ul „Românii au talent”, a acordat un interviu pentru Adevărul, în care a vorbit despre copilăria sa, dar și despre debutul la Pro Tv.
Andi Moisescu, despre cel mai copleșitor moment din viața sa: mama i-a ținut loc de tată
Un amănunt mai puțin știut despre Andi moisescu este că, în copilărie, acesta a fost părăsit de tată.
El a mărturisit că, din această cauză, a pierdut noțiunea de tată.
„Pe undeva, e firesc să uiţi. Dacă de la 3 ani şi jumătate spre 4 ani nu îl mai vezi niciodată, nici nu ştiu dacă apucă să se dezvolte noţiunea asta până la acea vârstă. Mă uit la vârsta copiilor mei. Abia de acolo încep să perceapă lucrurile, de la 3 ani în sus. Dar, ştii cum e, pierzi pe undeva, câştigi pe altă parte. Poate că aşa am învăţat nişte lucruri. Poate că asta a fost o lecţie pe care trebuia să o primesc în viaţă ca să o predau frumos mai departe copiilor mei, care se bucură de mine din plin din punctul ăsta de vedere”, a declarat Andi Moisescu.
„Maică-mea, săraca, a făcut tot ce i-a stat în putere. E o eroină în felul ei. Totuşi, atunci nu erau atâtea pericole în jur cum sunt astăzi. Mi-aduc aminte, pe vremea când eram eu copil, deja din clasa I mergeam singur la şcoală. E adevărat, era şcoala din capătul străzii, în cartier. Dar mergeam singur. Nu mă ducea cineva la şcoală. Am început să fac sport de performanţă, din clasa a II-a am plecat în primul cantonament, iar în clasa a III-a am plecat în cantonament două luni şi jumătate. Cum se pleca în cantonamente, de Revelion. Eram la Miercurea-Ciuc. Nu era nimeni înspăimântat, nu avea nimeni nicio problemă. Mergeam singur la antrenamente. Mi se pare că totul era mult mai simplu”, a adăugat el.
Despre primii pași în televiziune, Andi Moisescu a povestit:
„Veneam din radio, unde stăpâneam bine meseria. Am venit în televiziune, unde nu cunoşteam deloc meseria. Eram total „p-afarist“! A fost foarte dificil, în primele şase luni, eram de neprivit, mai bine că tu erai mic şi n-ai trăit traumele astea (zâmbeşte). În acele luni, în fiecare zi voiam să renunţ şi să mă întorc la radio. Pentru că nu depăşeam bariera asta a faptului că mă şi văd. Era un stres foarte mare pentru mine. Şi atât de mare era stresul, încât nu mă puteam concentra. Şi nu puteam să activez niciun mecanism! Eram pur şi simplu paralizat de acest stres şi de frica faptului că mă văd. „Dacă îmi scap o mână în ureche sau în nas? Sau stau cocoşat?“ O prostie, evident! Ştiu că a fost foarte dificil.
Şase luni m-am chinuit, timp în care făceam antrenamente încontinuu! Făceam emisia de dimineaţă cu Florin Călinescu. Am şi avut un început… nu îi doresc nimănui! După ce că eşti praf, să te mai pună în combinaţie cu cel mai tare! Ca să poţi să faci comparaţie, să fie evident! Făceam emisia cu el şi după ce terminam, după ce pleca el, refăceam emisia singur. La perete aşa! Cu prompter, mă mai ajutau săracii oameni, intrau în direct prin telefon, doar, doar. Zi de zi am făcut asta. Şase luni! Citeam promptere câte patru-cinci ore pe zi. Ca să pară că vorbesc liber. La programul de dimineaţă ai nevoie şi de prompter, nu poţi să o ţii numai pe vorbire liberă. Mai sunt chestii care mai apar. Sunt anumite lucruri care sunt riguroare şi care trebuie să fie livrate în trei fraze, nu în 30!”.