Comentează„Pe 21 decembrie, plecasem în căutarea unui cadou pentru ziua de naștere a tatălui meu, care era născut chiar pe 25 decembrie.
Cei născuți după 1990 trebuie să știe că în acele vremuri erau doar câteva magazine universale mari.
Dintre cele mai cunoscute, Unirea și Cocor. Nu găsisem nimic frumos, era și greu să-ți placă ceva, și am mers mai sus, către Piața Universității, și am văzut mulțimea care se adunase deja”, povestește Andreea Berecleanu, pentru Unica.ro
Andreea Berecleanu povestește că primul lucru care a șocat-o
a fost stema de stat decupată din drapel.
„Primul lucru care m-a izbit a fost stema de stat decupată din mijlocul drapelului. Atunci mi-am dat seama că lumea plecase de la mitingul de la CC (prescurtare de la Comitetul Central, clădirea care adăpostește actualmente Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale – n.r.), acolo unde Ceaușescu își ținuse discursul, și începuse Revoluția.
Îndemnul Azi în Timișoara, mâine-n toată țara! se întâmpla chiar sub ochii mei. Am alergat pe străzi, am trecut pe lângă vitrinele sparte, am simțit profund și direct, la cald, ura strânsă de tinerii revoluționari curajoși. Ei purtau în sufletele lor curate suferința atâtor generații.
Am reușit să ajung acasă după câteva ore, am văzut ce se întâmpla în Piață. Dacă în acea noapte aș fi rămas acolo sau chiar în după-amiaza zilei de 21 decembrie, nu aș mai fi trăit”.
Mai mult, ea a povestit despre eroii morți în Revoluție și
despre faptul că nu trebuie niciodată ca poporul român să uite despre ei. În
plus, în acel moment, românii și-au câștigat libertatea, cel mai mare câștig
fiind libertatea de exprimare.
„Pe acel asfalt pe care acum trec mașinile scumpe ale vremurilor noastre au murit tineri cu flori strânse la piept. Tinerii aceia au fost călcați de tancuri sau împușcați.
Asta nu trebuie să uităm niciodată! Cel mai mare câștig pentru noi este libertatea de exprimare, categoric.
Apoi deschiderea către alte lumi, posibilitatea de a călători, de a afla, de a cunoaște alte culturi. Asta era imposibil înainte de 1990. Sigur, se putea călători cu mintea și sufletul, oamenii făceau rost de cărți pe sub mână, la fel se întâmpla și cu filmele.
Educație și valori erau, exista tradiție și era respectată. În familia noastră, deși era periculos și interzis, se mergea și la biserică”, a mai spus Andreea Berecleanu.