ComenteazăÎn momentul în care i-am înaintat Andreei Esca propunerea de a face coperta pentru ediția aniversară VIVA!, și-a adus aminte instantaneu de faptul că ea și soțul ei, Alexandre, au fost și protagoniștii primului număr al revistei.
Andreea Esca si familia ei, pe coperta aniversară a revistei VIVA! – 20 de ani
– Andreea, ai fost prima vedetă care a apărut pe coperta revistei VIVA!, în urmă cu fix 20 de ani. Îți vine să crezi că au trecut două decenii?
– Absolut deloc. De altfel, foarte multă vreme am avut senzația că acum se împlinesc 10 ani de la acea copertă. (râde)
– Tu și Alexandre nu erați căsătoriți la vremea respectivă, iar el era total străin de lumea televiziunii sau a showbizului. L-ai convins ușor să facă pictorialul alături de tine?
– Îi plăcea această lume “a mea“, dovadă că și acum a fost încântat de ideea de a reface prima copertă VIVA. Avea deja cunoscuți în domeniu, nu era chiar străin acestui mediu. Și în Franța avea o gașcă în showbiz, chiar el lucrase, în timpul liceului, la un studio de producție din Paris.
– Era anul 1999, prezentai știrile de 3 ani și jumătate la PRO TV. Ce amintiri ai din acea perioadă? Presa mondenă era aproape inexistentă, așa că te invităm pe tine să ne povestești câteva detalii despre viața ta de atunci…
– De la bun început, toți angajații PRO am fost o mare gașcă simpatică și cu aceleași preocupări, care muncea foarte mult. Și atunci, marea mea dragoste era redacția de știri, în rest, mergeam la sport și la toate petrecerile din oraș, care însă erau mult mai puține, dar foarte bune. Și apropo de petreceri, era mult mai bine decât acum pentru oamenii din showbiz, deoarece erau mai liberi, nu se simțeau urmăriți non-stop de cineva cu o cameră de filmat sau cu un telefon mobil. Când ești foarte tânăr mai ales, e plăcut să trăiești fără să te gândești la ce și cum să faci ca să nu apari dimineața prin ziare cu o imagine care poate fi comentată în mii de feluri. Așa că nu invidiez deloc tinerele vedete. (zâmbește)
– Povestea voastră de dragoste pare desprinsă din filme. Ai simțit din prima că el este… alesul?
– Mi-a sărit în ochi la o petrecere. Era frumos și avea ceva aparte. Când te îndrăgostești, nu te gândești neapărat, imediat, că relația se va încheia cu o căsătorie. Dar, în timp, ne-am descoperit multe preocupări comune și am început să construim împreună. Am devenit o echipă. Și îmi plăcea că avea pasiuni diferite de cei din jurul meu. Colinda toate mansardele pictorilor, pe care, deși eu eram de aici, i-am cunoscut datorită lui, și nu rata târgurile de antichități. Cred că e o moștenire din familie, mama lui are un anticariat la Paris, iar tatăl lui e arhitect.
– Ai povestit că, timp de câteva luni, ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca să fii în preajma lui… Cum își amintește Alexandre perioada aceea? Aveți momente în care râdeți sau faceți glume pe tema asta?
– Da, el mai zice că i se părea ca sunt “o zuză”, pentru că mă văzuse în public, la o prezentare de modă, toată în albastru, machiată cu albastru și la ochi, și pe buze, și îmbrăcată, de asemenea, complet în albastru… Și i se părea interesant că eu mă simțeam foarte bine în pielea mea… “așa, zuză”! Iar adevărul este că eu chiar credeam că eram foarte potrivită, având în vedere tema prezentării. (râde) Și mai zice că, în general, i se părea că eram foarte hotărâtă.