ComenteazăȘtiu că mergi pe premisa „NuExistăNuSePoate”, însă ultima lună
ai încercat să fii peste tot, să ajuți cât mai multă lume și să te ocupi și de
fiica ta. Cum poți? Mai poți?
Mai am și momente de cădere, căci nu sunt supraom, deși nu m-ar deranja. De deznădejde, văzând câteodată inconștiența în jur, lipsa de logică sau de organizare, de bun simț sau sensibilitate, mai cu seamă că suntem într-o situație în care cu toții avem de pierdut. Dar natura mea este una pozitivă, mă ridic și merg mai departe, nu-mi dau voie să mă plâng nici să renunț. Da, motto-ul meu în viața este vorba tatălui meu, „Nu există nu se poate!”, dacă ai destulă voință, imaginație și dorință de a lăsa ceva în urma ta.
Care este starea ta psihică în momentul de față, ținând cont că
ai fost în mijlocul acțiunii, ai avut contact cu oameni, mulți dintre ei medici
care ți-au cerut ajutorul?
Mă doare sufletul pe de-o parte, dar sunt și mulțumită când
aducem zâmbete prin convoaiele umanitare „Prețuiește Viața” care au ajuns până
acum în 15 orașe ale țării și în 15 spitale, iar acum organizez următorii pași:
convoiul numărul 5 în zonele afectate Vrancea și Galați, precum și sprijinul pe
care Fundația Prețuiește Viața îl pregătește pentru un spital Covid din București,
ce va fi gata în câteva zile, destinate exclusive bolnavilor atinși de acest
virus, cu 350 de paturi. Vă voi povesti mai mult în momentul deschiderii lui.
Nu-mi place să vorbesc despre promisiuni, ci despre certitudini, atunci când
sunt gata să își dovedească utilitatea pentru viețile oamenilor.
De când s-a declanșat pandemia de COVID-19 în România ai făcut
tot posibilul să strângi fonduri pentru echipamentele necesare celor care au
luptat împotriva bolii, iar acum campania continua pentru realizarea și
amenajarea unui spital. Este posibil să te vedem implicându-te și fizic în
amenajarea spitalului?
Da, voi merge acolo, dar nu ca să fiu subiect de presă, ci pentu a pune umărul. Nu am avut timp de poze decât la rugămintea câtorva oameni în această campanie, făcute cu telefonul, am filmat doar ce am reușit să facem, pentru că pun mult preț pe transparență. Atingem acuși echivalentul a 800.000 de euro destinați ajutoarelor în Campania Prețuiește Viața și această solidaritate trezită în oameni înseamnă o responsabilitate mare.
Cu atâtea proiecte în paralel mai apuci să dormi? Sau tot ce se
întâmplă acum în România ta încarcă atât de mult încât abia apuci să pui capul
pe pernă pentru câteva ore?
Cel mai des 4-6 ore pe noapte, inclusive în weekenduri. Muncesc
fără pauză și fără să mă uit la ceas, dar nu mă plâng, iubesc oamenii și cee
ace fac. Cu atât mai mult cu cât e voluntariat sută la sută, că tot se întreabă
unii cârcotașu sau „comentatori de canapea”, cum îi numesc eu pe cei care nu
fac nimic, dar sunt mereu pregătiți cu comentarii care nu sunt deloc
constructive.
În toată perioada asta ai încercat să nu te neglijezi? Ai mai
avut timp și de pasiunile tale: sport, grădinărit, lucruri care-ți dădeau
echilibru în cursul anului?
Sincer, m-am neglijat total, dar a meritat. De câteva zile,
însă, am observant că fără echilibru nu e bine și am început să mai și ies din
casă cu cățeii măcar, să mai scot nasul în grădină, căci ea ne hrănește cel mai
gustos și curat. Încă nu am reușit să fac mișcare la modul serios, doar izolat,
nu am avut timp, efectiv. Dar reîncepem campania „Nu există nu se poate”, o vom
adapta condițiilor noii noastre vieți și vom avea grijă să schimbăm destine în
bine minte, trup și suflet, căci e necesar să știm să trăim frumos și demn,
chiar și în perioada asta înscrierile încep de săptămâna asta.
Știu că Violeta a fost active la mai toate campaniile inițiate
de tine, în limita a cât poate face un copil. Cum i-ai explicat de această dată
că cel mai mare ajutor este să stea în casă?
E fată mare acum, are 12 ani și jumătate, și a înțeles cât de prețios e sprijinul ei, am împărțit în casă responsabilitățile, îmi umple sufletul cu optimismul ei și îmi gătește minunat!
Cum mai găsești energia necesară să ai activități și cu ea, acum
că nu mai merge la școală și aveți mai mult timp împreună?
Nu prea reușesc, efectiv muncesc zi lumină, non stop la telefon,
pe mailuri, contracte, organizarea convoaielor care nu e ușoară deloc,
transmisiuni live, așa că mă bazez pe înțelegerea ei acum, dar va culege
roadele mai târziu, căci nu voi rămâne datoare. Va veni timpul când mă voi
revanșa, promit!
Pentru că trebuie să fim optimiști și să ne gândim că vom ieși
din criza asta cât mai repede, vreau să ne spui care o să fie primul lucru pe
care îl vei face atunci când lucrurile vor intra pe un făgaș normal?
Voi îmbrățișa pe oricine îmi iese în cale și acceptă gestul meu.
Până atunci, îmi doresc să stea fiecare în casă și să ne ajute să ne continuăm
misiunea donând, de ce nu? Numai împreună căpătăm putere. Rog pe oricine să
facă un gest simplu: să trimitî un sms cu sau fără text la 8825 dacă se află în
țară, și asta înseamnă o donate de 2 euro, iar din străinătate îi aștept pe cei
generoși prin paypal.me/pretuiesteviata. Vă mulțumesc și vouă, colegilor media,
că duceți mesajul umanitar mai departe. Să fim sănătoși!
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!