Cumva, la pupitrul știrilor matinale de la PRO TV s-au adunat pasionați de fotbal. Am descoperit întâmplător că nu doar Mihai Dedu, care a cochetat cu fotbalul și a făcut performanță în atletism, ci și Andreea Marinescu este înnebunită după sportul-rege! I se trage de la tatăl ei…
Libertatea: Într-o dimineață, colega de la meteo se amuza de ușurința cu care vorbeai despre fotbal și era uimită de cât de pricepută ești la asta. Este fotbalul una dintre pasiunile tale?
Andreea Marinescu: Îmi place să mă uit la fotbal. Tatăl meu a fost jucător de fotbal și am crescut împărtășindu-i pasiunea pentru acest sport. Comentam meciurile în timp ce ne uitam la televizor… Bine, mai mult îl agasam, cred, pentru că vorbeam încontinuu, lucru pe care îl face acum Vladimir cu mine. (râde) Mă bucuram la victoriile echipei locale, FC Argeș, țineam cu România, pe vremea când încă jucam la Campionatele Mondiale, mă uitam la echipele mari din Europa, știam jucători…
Urmarești meciurile de acasă sau mergi pe stadion?
Și, și. Însă de cele mai multe ori le urmăresc la televizor și recunosc că mă uit mai mult la campionatele externe.
Ai fi prezentat știrile din sport, dacă ți s-ar fi oferit asta, în locul știrilor generale?
Am dat probe, acum mulți ani, pentru Știrile din sport, cam la momentul în care Corina Caragea dădea și ea probe. Atunci s-a stabilit că aș fi mai potrivită pentru știri și am început să fac transmisii în direct.
Ce alte sporturi te pasionează?
Îmi plac multe sporturi și mă uit cu plăcere și la handbal, la volei feminin, la polo, la tenis, dar și atletism și patinaj, o pasiune moștenită de la mama mea. E drept că îmi place mai mult să privesc și fac sport doar pentru că știu că e bine să facem mișcare și corpul are nevoie de sport. Merg la sală de două ori pe săptămână și încerc să nu renunț, chiar dacă, recunosc, pentru mine mersul la sală e o necesitate, nu o plăcere. Îmi place foarte mult să alerg în parc, la un minifotbal cu Vladimir (fiul ei cel mare – n.r.).
Vladimir e cu fotbalul sau e pasionat de alt sport?
Da, Vladimir e pasionat de fotbal. (râde) E moștenire de familie! Își dorește să fie portar și probabil vom merge să vedem dacă are înclinații în această zonă. Îi place foarte mult să joace fotbal, știe echipe, jucători, transferuri, urmărește meciuri. Așa, pare treabă serioasă, dar, până la urmă, are doar 9 ani. Până de curând, era pasionat de baschet și încă practică acest sport, merge cu plăcere la antrenamente.
A trecut un an și un pic de când a venit și mezinul, Armin… Cum e cu 3 băieți în casă? Cât de mult se implică soțul tău și Vladimir în activitățile celui mic?
Toată lumea se implică. E veselie în casa noastră, se râde mult, Armin și Vladimir sunt doi băieți extrem de veseli și e o fericire să-i aud râzând. Se joacă împreună, petrec în fiecare zi timp împreună. Adi e genul acela de tată modern, implicat, care se descurcă de minune cu băieții când eu nu sunt acasă, care știe să le pregătească mâncarea și să se joace pe consolă, să se maimuțărească pentru a-i amuza și, în felul acesta, să-mi acorde și mie răgaz când am altceva de făcut.
Cum stai cu planificarea celui de-al treilea copil? Ne spuneai ca iei în calcul varianta asta. Poate… când se întoarce Lavinia?
Noi nu spunem nu celui de-al treilea copil, dar recunosc că suntem extrem de bine în această formulă. Mai vedem.
E mai greu când lipsește vreme îndelungată cineva din echipă, cum lipsește acum Lavinia? Trebuie să-ți regândești programul cu Armin și Vladimir?
Da, se schimbă programul, dar e ceea ce îmi place să fac. Nu simt că e mai greu sau că e mai mult. Mă bucur enorm pentru Lavinia, știu că-și dorea al treilea copil și simt că e împlinită. Acasă am schimbat deja programul, bunicile vin mai des să ne ajute, iar acum, pe perioada vacanței, copiii merg la bunici câteva zile.