Comentează„O, Doamne Dumnezeule! Mi se spunea că sunt schiloadă, apoi că am buzele prea mari, apoi că am genunchii prea mari. Când am crescut, chiar mi se părea că am genunchii şi şoldurile prea mari, nu-mi plăceau cearcănele şi pungile de la ochi.
Cu buzele a fost absolut îngrozitor. «Scheleţel» îmi mai spuneau, nu am cum să uit cuvintele, mi-au marcat copilăria şi adolescenţa. Băieţii, în special, mă chinuiau. Băieţeii, când vor să-ţi arate afecţiunea, te trosnesc.
Ei bine, m-au chinuit foarte mult. Un băieţel nu poate să admită că te place, nu poate să vină să-ţi spună: «Uite, ia o floare!». Nu, vine şi-ţi spune «Aaa, ce buze mari ai!»”, a declarat Andreea Raicu pentru Okmagazine.
Andreea spune că, deși existau persoane care îi spuneau că arată foarte bine, ea nu era de aceeași părere, considerând că are multe defecte.
„Dacă eşti crescut cu ideea perfecţiunii şi-ţi creezi nişte repere ale frumuseţii care n-au nicio legătură cu realitatea, vrei să atingi ceva ce nu există. La vremea respectivă, doar revistele lucrau cu photoshop, nu toată lumea avea acces la asta.
Eu, evident, mă uitam la modelele de pe copertă şi mă gândeam că uite, eu am cearcăne, pungi sub ochi, şoldurile mele nu sunt la fel de subţiri ca ale lui Naomi Campbell.
Îmi creasem un standard de frumuseţe şi trebuia să mă raportez la el. Cel puţin la pubertate, când se produc tot felul de transformări, chiar nu consideram că sunt frumoasă deloc”, a mai povestit Andreea pentru sursa citată.