Comentează„Annabelle 3” nu e doar al treilea capitol din seria păpușii demonice, ci și un film desprins din universul cinematografic „The Conjuring” (Trăind printre demoni), în care urmărim peripețiile supranaturale ale demonologilor Ed și Lorraine Warren (Patrick Wilson și Vera Farmiga).
Bazat pe fapte reale, chipurile
Indivizii ăștia chiar au existat
și au publicat numeroase cărți în care susțin că s-au confruntat de-a lungul
carierei cu strigoi, entități demonice sau chiar vârcolaci. Păpușa Annabelle e cel
mai renumit caz al cuplului de investigatori.
Soții Warren spun că figurina era
manevrată de un demon, de un spirit neomenesc, pentru a crea impresia că jucăria
e însuflețită. Crezând că un răposat drag încearcă să-i contacteze prin
intermediul păpușii, cei naivi s-ar apropia suficient de mult de Annabelle
încât dracul să pună mâna pe ei.
Văzând cât e de periculoasă,
vânătorii de fantome au încuiat marioneta într-o vitrină sfințită din locuința
lor, alături de multe alte obiecte „blestemate”. Acest Muzeu al Ocultismului chiar
poate fi vizitat în Monroe, Connecticut.
Trei fete și o casă bântuită
Iată-ne,
așadar, la al treilea film centrat pe Annabelle. Mărturisesc că nu-mi amintesc
mare lucru din primele două, care mi s-au părut așa slabe, încât nu m-aș grăbi
vreodată să le revăd. Dacă ai citit rezumatul meu de mai sus, nici nu-i nevoie
să recuperezi. Ești suficient de informat încât să vezi acest nou horror.
„Annabelle 3” îi dă la o parte pe soții Warren, care sunt nevoiți să plece din oraș. O lasă acasă pe Judy (Mckenna Grace), fiica lor în vârstă de 10 ani, împreună cu dădaca Mary (Madison Iseman).
Aflând că demonologii nu sunt acasă, o colegă a lui Mary se autoinvită la ei pentru a explora celebrul muzeu al ocultismului. Daniela (Katie Sarife) și-a pierdut un părinte și speră să găsească aici un canal de comunicare cu lumea de dincolo. Păcălită de Annabelle, tânăra eliberează păpușa din închisoarea ei transparentă și dezlănțuie involuntar haosul.
Așadar, avem trei fete prinse în cea mai bântuită casă din lume. Premisa poate suna incitant, dar regizorul-scenarist Gary Dauberman n-a știut ce să facă mai departe cu ea. Nu are un plan de acțiune clar, nu reușește să impună o atmosferă înfiorătoare și nu aduce nimic nou acestei francize obosite.
Un regizor ipocrit
„Annabelle 3” e un horror care nu se poate hotărî cum anume vrea să-și sperie publicul, prin ce metodă vrea să smulgă țipete din mulțime. M-am bucurat să văd că prima oră din film trece fără niciun „jump scare”, fără momente „Bau!”, dar nici n-au fost înlocuite cu ceva realmente înfricoșător. În schimb, ne trezim cu alarme false la tot pasul.
Cineva
deschide o ușă, găsește un decor dubios, muzica tensionată crește-n volum, după
care trecem la scena următoare. Ne așteptam cu toții să tresărim din cauza vreunei
fantome care urma să apară brusc pe ecran, dar nu s-a întâmplat nimic.
Apreciez
că suntem scutiți de sperieturi ieftine, dar faptul că suntem constant induși
în eroare cu momente de genul ăsta mă face să-l vizualizez pe Dauberman
bătându-se în piept și zicând: „Vedeți? Eu
nu sunt ca alți regizori! Eu mă abțin de la tehnica asta de prost gust. Credeați
că o s-o folosesc, dar v-ați înșelat!”. Felicitări, dar în loc să ne scoți
ochii cu asta, ce-ar fi să ne oferi altceva înspăimântător?
Nu are altă armă, altă idee. După mai bine de-o oră fără sperieturi, regizorul cade tocmai în capcana pe care s-a lăudat că o evită. Toate obiectele malefice din casa Warrenilor prind viață, iar eroinele se trezesc cu câte-un „Bau!” după fiecare colț. „Annabelle 3” devine Castelul Groazei din Bran, dar cu o organizare mai haotică.
Tranziția de la nimic la infern e
atât de abruptă, încât totul devine comic. Vârcolacii și diavolii se vor a fi
amenințători, dar intră-n scenă într-un ritm așa alert și contrastează așa puternic
cu restul filmului, că parcă ai schimbat canalul și-ai aterizat pe Cartoon
Network. Ar fi dat bine într-o comedie neagră, dar aici ni se cere să ne roadem
unghiile pe bune.
Și ce dacă le prind fantomele?
Spațial, ororile se limitează la casa
familiei Warren, adică toată nebunia se petrece între patru pereți. Teoretic, abordarea
e bună. O experiență restrânsă, claustrofobică, e infinit mai terifiantă decât dacă
spiritele rele s-ar fi dispersat prin lume, care încotro, diluând efectul. Practic,
însă, treaba asta se concretizează într-o miză prea mică.
Fantomele par hotărâte să le
sperie pe fete, nu să le ucidă sau să le posede. Forțele răului planifică tot
felul de scenarii bizare, gen culoare întunecate cu sicrie în stânga și-n
dreapta, sperând să impresioneze în loc să obțină ceva concret. Parcă s-au
plictisit atât de tare cât timp au fost închise în muzeul Warrenilor, încât –
odată eliberate – nu vor decât să se amuze pe seama fricoșilor.
În loc să ne îngrijorăm pentru viețile lui Judy, Mary și Daniela, ne întrebăm mai degrabă dacă fetele vor reuși să facă și „curățenie” în timp util, înainte ca părinții să ajungă acasă și să descopere că ele au dezlănțuit Iadul pe Pământ. Din nou, un concept comic.
Horror pe hârtie, comedie pe ecran
„Annabelle 3” amuză de fiecare dată când încearcă să sperie, fapt confirmat de toate chicotelile din sala de cinema în care am urmărit filmul. Încearcă să ne convingă că nu aderă la clișeele specifice genului horror, după care le îmbrățișează dintr-odată și își aruncă la gunoi toată credibilitatea.
Ceea ce se dorea a fi o revenire
în forță a păpușii demonice Annabelle s-a dezumflat ca o pernă Whoopee, din
acelea care „flatulează” când te așezi pe ele.
Dacă pornești la drum în speranța
unui film de groază cutremurător, vei fi dezamăgit. În schimb, dacă vrei să
râzi urmărind o dădacă, o colegă de-ale ei și o fetiță de 10 ani luptându-se cu
niște caricaturi, s-ar putea să ieși zâmbind din sală.
„Annabelle 3” rulează în cinematografele din România începând de pe 12 iulie.
Nota: 4,5/10.
Dacă îți plac filmele de groază, îți recomandăm și următoarea listă de filme horror